Luchian, un record cât o poveste de iubire/ de Remus Andrei Ion

Povestea de dragoste a lui Ștefan Luchian cu Cecilia I. Vasilescu nu se lasă uitată. În miez de primăvară a revenit în actualitate prin două licitații remarcabile. Aceleași chipuri, cel mai probabil ale Ceciliei și mamei sale, pictate de Luchian prin anii 1898 – 1899, au fost pe simeze în același timp, în licitații paralele care au dublat cota lui Luchian într-o săptămână. La final Ștefan Luchian a ajuns să aibă cea mai scumpă pictură licitată vreodată în România: „Două fete” a adunat la Goldart 300.000 de euro. Evaluarea era de 100.000 – 250.000 de euro. O lucrare asemănătoare, „Primăvară (Două muze)” primise la Artmark o evaluare care se oprea la 200.000 de euro. Prima vânzarea a fost la Artmark pe 17 aprilie unde licitația s-a oprit după primele strgări, la 100.000 de euro. Un preț mic pentru palmaresul (o serie de coleții private începând cu cea a lui Alexandru Vlădescu) și istoria „prea fumoasă” a picturii. Dar probabil că toată lumea aștepta „documentarul Luchian” cu care Goldart i-a stârnit pe colecționari și pe specialiști. Cele două portrete primăvăratice plus o serie de scrisori și documente, toate din colecția familiei.

Strategiile colecționarilor sunt diferite, capricioase, greu de intuit de cele multe ori. În fața unei asemenea oferte totul este posibil mai ales că instituțiile publice nu au fost nici măcar printre observatori. Tablouri similare și totuși cu povești atât de diferite. Plus rivalitatea celor două case de licitații care se traduce până la urmă într-un… comision.

Pragmatic vorbind, prima achiziție, cea de la Armark, cu 100.000 de euro, este acum un chilipir. Mai greu este de reeditat vânzarea de 300.000 de euro de la Goldart. Pe de altă parte, interesul celei de-a doua licitări a fost mai mare și pentru că era vorba de lucrări din patrimoniul familiei, cu o experitză olografă a lui J. Al. Steriadi care își permitea și o prezentare sumară a lucrări: „Panou decorativ. Două fete tinere pe un fond roz cu flori, pictură în ulei pe pânză, (semnat) lateral stânga jos, autentic de St. Luchian”. Înscrisul este din 18. XII. 949.

Cu două picturi asemănătoare expuse simultan publicului, nu au fost evitate nici suspiciunile de fals. Au rămas simple și penibile bârfe chiar dacă în istoria relativ recentă există un Luchian celebru detectat ca fiind fals în cele din urmă. Este vorba despre „Maci și garoafe”, o pictură care până în anii 60 a fost reprodusă în foarte multe albume dar care la retrospecitva omagială Luchian de la Muzeul Național din 1966 s-a dovedit a fi un fals și care a și fost distrusă la cutremurul din 1977…

Este interesant însă că Alexandru Ghilduș reușește pentru a doua oară să se suprapună peste topurile consacrate și să ocupe primul loc printr-o vânzare de elită. În noiembrie 2007 un Tonitza, „Studiu pentru un portret”, s-a vândut cu 100.000 de euro (tot o sumă rotundă), peste adjudecătrile Grigorescu și Pallady cu care domina piața Casa Alis. Acum, Luchianul de 300.000 de euro, trece peste seria de recorduri Artmark. Și va urma ceea ce este firesc într-un fel: alte adjudecări de top care vor ridica piața de artă spre pragul de 500.000 de euro. Întrebarea este dacă o astfel de vânzare va fi trecută în topul lui Nicolae Grigorescu, al lui Nicolae Tonitza sau a unui alt artist pe care nici nu prea îl cităm acum în clsamente?! Vom vedea. Tentația este mare!

Deocamdată să revedem cel mai recent Luchian care se licitează: „Vas cu garoafe”, ulei pe pânză din perioada 1905- 1907 și care revine în linia prețurilor medii ale pictorului: evaluare de 40.000 – 60.000 euro.

artalicitata.blogspot.com