Lucruri bizare

Spitalul de Urgenta, etajul 2, sectia Chirurgie, marti, 25 noiembrie 2003, putin dupa orele 10.00. Dincolo de usa din termopan a holului ce duce pe sectie – vreo 20 de oameni care asteapta cate ceva. Sunt si eu printre ei si-mi astept doctorul.

Miroase urat, un miros dulceag, in care se amesteca diferite duhori ce vin dinspre saloanele unde zac pacientii operati. Intra pe usa doua fete tinere: una grasa, cu un par negru lung, slinos, o fata plina de cosuri si niste ochi de un albastru spalacit, cu priviri fixe, nevrotice. O tine de mana pe prietena ei, o pustoaica frumusica foc, tunsa scurt, o roscata cu ochi aproape negri si fata de papusa, cocheta, bine imbracata. Poarta o pereche de jeans foarte stramti, pentru ca e constienta ca are un corp frumos.

Fata merge cu greutate, se vede ca are o durere in zona abdominala, se sprijina pe prietena ei, are o expresie suferinda si ingrijorata. Se duc la intrarea unui cabinet, primul pe stanga, se uita prin usa deschisa, cauta pe cineva, nu-l gasesc, intra si mai tare in panica dar nu zic nimic, se aseaza amandoua langa perete, s-au hotarat sa astepte.

Trec cateva minute, oameni si personal medical se vanzolesc in toate directiile, roscata are evident dureri, ii este greu sa stea in picioare, prietena ei arunca priviri asasine in jur – de parca toata lumea ar fi vinovata de starea de fapt -, roscata se duce iar in fata usii deschise a cabinetului, sa se uite. Pe hol e o lumina scazuta, galben-verzuie, murdara, chioara. In dreptul cabinetului, holul e luminat puternic, pe o portiune buna. Roscata se da cativa pasi inapoi din usa, ca sa faca loc unui grup de medici si asistente. Desi i se vede durerea pe fata, desi incurca drumul, nimeni n-o intreaba nimic, ca si cum n-ar exista.

Si, dupa vreun minut, se intampla un lucru incredibil. Fata se descheie incet la jeans, ii trage putin in jos pe solduri, isi trage puloverul putin in sus, “probabil ca pantalonii o strang prea tare”, imi zic, ii vad buricul si bikinii dintr-un material alb, satinat, umflati intr-o parte, in dreapta pubisului, “aha, acolo e pansata, a venit sa-si schimbe pansamentul”, dar ea nu se opreste aici. Isi trage si bikinii in jos, suficient de mult ca sa poata ajunge la bandaj, cu o mana isi tine bikinii trasi, cu cealalta isi da usor bandajul la o parte – atat cat ii permite leucoplastul – si se uita acolo. Este plasata exact in fasciculul de lumina care vine din cabinet, langa noi toti cei care asteptam, in drumul celorlalti care trec incoace si incolo, si nu-i pasa ca i se vede parul pubian si, mai jos, sexul, ea pare foarte preocupata de rana si de bandaj, probabil ca e atat de speriata si indurerata, incat nu-si mai da seama ce face… Sau poate ca incearca sa atraga cuiva atentia asupra ei, poate e un gest de protest mut ori poate ca se simte atat de rau, incat pur si simplu ii vine sa-si arunce hainele, ca nimic sa nu mai apese asupra ranii…

Unii dintre noi o vad, niste babe de la tara se intorc cu spatele, dar nimeni din personalul medical aflat in trecere n-o observa. Prietena ei o priveste fix, sprijinita de perete. Dupa vreo cateva secunde bune, roscata isi trage bikinii si jeans-ii inapoi, dar nu se mai inchide la fermoar, se duce greoi langa prietena ei – care o ia de o mana solidar – si se propteste cu spatele de zid, inchide ochii, scoate un suspin si ramane asa, cu puloverul ridicat si bikinii la vedere.

Incerc sa-mi dau seama daca a fost adevarat ce am vazut, pentru o jumatate de minut, rememorand imaginile. Ma uit in jur sa citesc suprinderea si pe fetele altora. Nu mai gasesc nimic, doar indiferenta. Ma uit din nou la roscata, sta tot asa. Dupa vreun minut, brusc, roscata deschide ochii, se duce iar in dreptul usii cabinetului, in careul luminat, se uita in camera, iar nu gaseste ce cauta, se uita de jur-imprejur, nimic, ramane acolo si se invarte incet in cerc, mutandu-si greutatea de pe un picior pe altul, se opreste, iar isi trage bikinii in jos ca sa se poata uita sub bandaj, se uita, pufneste nemultumita, isi da ochii peste cap, e clar ca acolo se intampla ceva neplacut, trage bikinii la loc, iar se invarte, iar se uita, iar se opreste, iar isi trage bikinii si ne arata partile intime, pentru ca bandajul e chiar acolo, langa, n-are altfel cum…

E ultima imagine pe care o am despre fata asta, apare doctorul meu, ma vede si-mi face semn sa ma duc la subsol, la sala de pansamente unde am fost si ieri.