Lumea fastuoasa a lui Dorin Baba

Galeria Senso a gazduit expozitia pictorului iesean Dorin Baba, intitulata Ex nihilo. Artistul nu este la prima personala in Bucuresti, expozitia de anul trecut, de la galeria Artis, suscitand pareri diverse, nu intotdeauna laudative.

Revenind la titlu, vizitatorul se poate intreba ce anume a aparut “din nimic”, viziunea artistului, inchegarea comunicarii cu privitorul, lumea insasi? Evident, raspunsul este cel din urma. O seama de lucrari, mai ales cele care cocheteaza cu arta abstracta, cum ar fi Arhitectura luminii sau Lumina, poarta vizibil referirea autorului lor la o viziune cosmogonica, spatiul neprecizat fiind ritmat de spirala centrifuga care ii confera identitate, in prima piesa, respectiv de structurarile lineare negre, cu o pata de rosu ce se constituie in centrul imaginii. In plus, ideea de constructie, de instaurare a miscarii ce naste forme este servita de rapelul la gestualism. Artistul asaza culoarea in tuse nervoase, urmand declarat miscarea mainii, fie ca este vorba despre suprafetele largi (Iluzia inaltarii) sau despre tusele fragmentate (Dansul pasarilor). Tot miscarii ii servesc si alternarile de intensitate, de profunzime a zonelor cromatice sau figurarea elementelor mai curand prin urma pe care o lasa in spatiu trecerea lor, decat prin definire precisa, ca in cazul Acvariului, de exemplu.
Una dintre caracteristicile artei lui Dorin Baba, care a starnit, pe rand, admiratia sau critica, este transformarea tabloului clasic in pictura-obiect, prin formele nonconformiste ale ramelor. Ovoidul, Gemenii sau Iluzia inaltarii, de exemplu, au o dubla figurare: rama ovala, cele doua rame in oglinda, ce pot fi plasate in pozitie simetrica sau asimetrica, forma trapezoidala a cadrului si panzei contin, accentuandu-le, structurile picturale, care reiau sau se opun desenului obiectului. Tehnica aduce un plus de sugestie si o dimensiune decorativa in acelasi timp.
Dorin Baba, stapan pe mestesugul picturii, pare sa-si gandeasca fiecare panza pentru un spatiu anume, pe care sa-l modeleze in functie de capacitatile sale expresive. Arta pictorului iesean pare sa se revendice din cel putin doua directii: capacitatea artistului de constructie a lumii in culoare, o culoare profunda, cu straluciri si opacitati relevante (directie care il leaga, de altfel, de scoala picturala moldava) si dorinta lui de a incarca imaginea cu o semnificatie filosofica. Formele lui Dorin Baba devin semne plastice menite sa echivaleze un discurs intelectual despre rosturile lumii, despre nasterea si devenirea ei. Si, de cele mai multe ori, reuseste. In acelasi timp, peisajele, florile sale marturisesc o sensibilitate discreta, delicata.
Vazuta in ansamblu, expozitia de la Galeria Senso este incitanta pentru privitor prin pluralitatea nivelurilor de lectura si fastuoasa prin sarbatoarea cromatica cu care artistul ne-a obisnuit inca de la debut.