Lumea nu va disparea, singura certitudine?

“Le monde ne va pas disparaitre en 2009.” Pentru Jean-Marc Vittori, editorialistul ziarului francez de business Les Echos, acesta este singurul fapt cert pentru 2009. Si nu se refera la concurenta sa, ziarul Le Monde.

Facuta mai mult in gluma sau nu, este putin probabil ca vreun ziarist francez sa fi pus vreodata problema disparitiei intregii lumi (poate doar in timpul crizei rachetelor din Cuba sau dupa bomba nucleara de la Hirosima). Dar de un an si jumatate, de cand “subprime” a devenit echivalentul unei bombe atomice pe pietele financiare, Occidentul traieste sub asediul stirilor soc, ca “de sfarsit de lume”. Alaltaieri Bear Stearns, ieri Lehman Brothers, azi Madoff, niste pumni uriasi lovesc si lovesc in plina figura cele mai puternice economii din lume. De unde vine, cand se va sfarsi, ce ne loveste, cu ce-am gresit, se intreaba toti. 29.000 miliarde euro, adica de trei ori cat produc toti americanii intr-un an (PIB-ul SUA) s-au evaporat de pe burse in 2008.   2009 este vazut intr-o ceata totala, cel mai greu de descifrat an din istorie. Cresterea economica, somajul, incasarile la buget, productia industriala sunt o necunoscuta. “Oamenii vor continua sa manance, sa se imbrace, sa telefoneze sau sa-si ia vacante. Lumea nu va disparea”, isi face curaj editorialistul Les Echos in fata unui an despre care nimeni nu poate spune nimic in acest moment. Triada “neagra” – bancile, casele si masinile – a lovit si economia franceza, ca si restul economiilor – islandeza, americana, ungara sau romaneasca. Care va fi evolutia PIB pentru Romania in 2009? Ecartul prognozelor este urias – intre -3% si 4,5%. Orice este posibil, spun analistii. Ca si in Franta, singura certitudine este ca oamenii va trebui sa cumpere mancare si imbracaminte. Companiile de la capatul lantului productiv – retailerii adica – vor deveni noile banci, pentru ca la ele va fi cash-ul. Cei mai buni creditori sunt clientii. Norocul multor companii romanesti este ca stiu aceasta lectie foarte bine. Din cauza dobanzilor mari de la banci, au invatat sa supravietuiasca fara credite sau chiar nu au luat nici un credit de la infiintare. Criza financiara loveste in insasi ADN-ul capitalismului – creditul. Dar se poate dezvolta o economie fara credit? Pot oamenii sa aiba o casa la 25 de ani, cand au nevoie, fara sa imprumute bani? In Romania, in anii ’70 si ’80, solutia a fost statul. Tinerii primeau case de la stat. Costurile au fost platite doua decenii mai tarziu. Inflatia anilor ’90 si scaderea brusca a nivelului de trai au fost plata. Paradoxul este ca preluarea acum de catre statul american a creditelor nerecuperabile de la bancile private il transforma intr-un furnizor de locuinte, exact ca inainte de ’89 in fostele tari comuniste. Concluzia e simpla: bancile sau statul, cineva va finanta constructiile de locuinte. Nota de plata va veni mai tarziu.  

• Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF