Lumea petrolului se cucereste mai usor cu diplomatie

Rex Tillerson, noul CEO al companiei Exxon, are nevoie de cat mai multa diplomatie pentru a obtine contracte in conditiile cele mai favorabile.

Succesul lui Rex Tillerson ca presedinte si CEO al Exxon Mobil, cea mai mare companie din lume, ce a inregistrat anul trecut un profit de 36,1 miliarde de dolari, depinde acum enorm de abilitatea de a fi diplomat.

Desi Tillerson personalizeaza arhetipul clasic al magnatului texan, specialist in afacerile cu petrol, momentele de glorie in care presedintele Exxon putea controla intreaga piata mondiala a resurselor de petrol au apus. Exxon detine, intr-adevar, ingineri specialisti care pot obtine profit considerabil din petrol. Cu toate acestea, lupta pentru terenurile petrolifere este din ce in ce mai acerba, existand locuri strategice care sunt controlate excusiv de catre guvernele suverane, informeaza Wall Street Journal.

Prima aparitie publica a lui Rex Tillerson in functia de presedinte al companiei Exxon a avut loc in fata analistilor din New York. In curand Tillerson se va deplasa la Capitol Hill, unde este programata o marturie in cadrul unei audieri a Comitetului Judiciar al Senatului. Alaturi de Tillerson vor participa si directorii altor companii petroliere. Discutia se va axa pe rolul pe care consolidarea din industria petroliera l-a avut asupra cresterii pretului la combustibili.

Functia de CEO in cadrul Exxon a fost ocupata pana la venirea lui Tillerson de catre Lee Raymond, unul dintre cei mai bogati, dar si mai calomniati oameni de afaceri. El a coordonat in 1999 fuziunea dintre Exxon si Mobil, companie care astazi reprezinta un adevarat colos in industria de profil. Lee Raymond a adoptat o cultura organizationala bazata pe un stil de management autoritar, dar eficient. In ciuda crearii unei afaceri foarte profiatbile, a fost acuzat in repetate randuri de ignorarea unor probleme sociale ca incalzirea globala sau emisiile de gaze.

Intr-un interviu acordat primavara trecuta in cadrul unei conferinte tinute in Irving,Texas, sediul central Exxon, Rex Tillerson a tinut sa evidentieze faptul ca impartaseste pozitia pe care Raymond a luat-o fata de acuzele ce ii erau aduse. Astfel, sustine ca produsele companiei nu au efecte daunatoare asupra mediului inconjurator. “Exista o serie de incertitudini legate de aceasta problema”, a declarat Tillerson.

Noul presedinte al Exxon mentioneaza adesea in interviurile sale previziunile conform carora petrolul, gazele naturale si carbunele vor continua sa asigure pana in 2030 peste 80% din totalul de energie la nivel global. Aceasta viziune pare a fi impartasita si de alte companii petroliere. Totodata, Exxon cosidera ca investitiile in sursele inepuizabile de energie, ca energia eoliana, sau cea solara nu reprezinta o alternativa viabila.

Cu toate acestea, companii precum BP PLC sau Royal Dutch Shell au ales sa se orienteze si asupra afacerilor in domeniul surselor inepuizabile de energie. Afacerile cu combustibili proveniti din petrol raman totusi pe primul loc.

Sub conducerea lui Lee Raymond, Exxon promova ideea conform careia sursele alternative de energie nu vor deveni prea curand mai economice decat celelalte.

Desi Exxon investeste in cercetari asupra surselor alternative de energie, nu produce in scopul vanzarii panouri solare sau turbine eoliene. Se pare ca Rex Tillerson nu intentioneaza sa adopte o alta strategie.

Intr-un discurs adresat studentilor de la Brigham Young University din Dallas, in martie 2005, Tillerson atragea atentia asupra faptului ca exista anumite tendinte de a privi nerealist castigarea independentei energetice de catre SUA. De asemenea, a tinut sa precizeze ca va mai trece timp pana se va pune in aplicare utilizarea hidrogenului pe post de combustibil.

La un studiu mai amanuntit al relatiei dintre strategia adoptata de Tillerson si cea care l-a facut celebru pe Raymond, analistii precizeaza ca, desi exista asemanari de metoda, apar diferente in ceea ce priveste stilul. Astfel, specialistii de pe Wall Street preconizeaza ca Rex Tillerson nu va aborda o atitudine la fel de transanta ca Lee Raymond in confruntarile publice. “Tillerson nu va avea aceeasi tendinta de a umili analistii in cadrul interviurilor, cum obisnuia Raymond”, observa Paul Sankey, analist la Deutsche Bank.

Noul sef al Exxon va avea de infruntat intrebarile ostile ale analistilor in intalnirea de la Senat. Exxon a facut tot posibilul sa diminueze densitatea fluctuatiilor care au aparut in urma exploziilor de preturi de anul trecut. Gigantul american isi manifesta ingrijorarea in privinta unui eventual esec politic, in conditiile in care compania a inregistrat in 2005 un profit record de 36 de miliarde de dolari (30 de miliarde de euro).

Cea mai mare provocare careia Tillerson va trebui sa-i faca fata va fi aceea de a obtine contracte prin care sa aiba acces la zonele petrolifere. Acesta ar putea fi totusi principalul atu al texanului, care, desi lucreaza pentru aceasta companie inca din 1975, s-a remarcat abia la sfarsitul anilor ”90, o data cu implicarea in proiectul pentru obtinerea accesului de forare a terenurilor subacvatice boagte in petrol din zona Insulei Sakhalin, Rusia. Tillerson era constient de faptul ca sistemul legislativ al Rusiei sovietice nu era demn de incredere. Astfel, a negociat un contract ale carui clauze faceau referire la castigurile care urmau sa revina fiecarei parti contractante. De asemenea, se mentiona ca orice dispute ar fi fost rezolvate prin intermediul unei curti internationale de justitie.

Cu toate acestea, Tillerson cosidera ca ritmul de desfasurare a negocierilor era prea lent.

Acordul a fost semnat dupa ce a incercat sa ofere oficialilor rusi implicati in negociere o viziune actuala asupra problemelor in discutie si situatiei de la momentul respectiv din intreaga lume.

Rex Tillerson se temea de faptul ca va intampina o atitudine defensiva din partea rusilor, care fusesera invinsi de catre americani in Razboiul Rece. “A trebuit sa fim foarte precauti si sa actionam cu diplomatie pentru a ne asigura ca nu vom transmite o imagine ostentativa”, spune actualul CEO al Exxon.

Exxon a obtinut in cele din urma autorizatia pentru proiectul Sakhalin, care a fost demarat in luna octombrie. In anul 1993, compania americana a castigat licitatia in urma careia obtinea dreptul de a dezvolta zona respectiva. Oficialii Exxon planuiau in acel moment ca vor putea incheia o intelegere de obtinere de beneficii mutuale. Executivul rus a introdus insa in 2003 o lege prin care semnarea unor asemenea acorduri era interzisa.

In afara de Rusia, mai exista si alte state care detin terenuri petrolifere si care incearca sa renegocieze contractele incheiate cu Exxon. Motivul este relevat de faptul ca aceste guverne anticipeaza castiguri foarte mari datorita unei cresteri continue a preturilor la petrol.

Unul dintre aceste puncte strategice este Venezuela.

Presedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a crescut taxele pe care Exxon si alte companii care foreaza terenul acestui stat trebuie sa le plateasca. Compania americana protesteaza privitor la aceasta decizie si spera ca executivul venezuelean sa adopte alte solutii. Probleme similare exista si in statul african Ciad. Exxon, Banca Mondiala si Guvernul statului Ciad au semnat la sfarsitul anilor ”90 un acord prin care companiei americane i se permitea sa foreze petrol pe teritoriul statului african.

Oficialii africani intentionau sa utilizeze venitul obtinut in urma acestui proiect pentru a contribui la proiectele de dezvoltare ale tarii si nu pentru a spori averile demnitarilor. Cu toate acestea, Ciad a anuntat recent o schimabare a planurilor privind distribuirea venitului. In consecinta, Exxon a optat pentru achitarea platilor intr-un cont separat, ceea ce a starnit un val de revolta din partea autoritatilor africane, care au amenintat ca vor opri derularea proiectului. Intr-un interviu acordat primavara trecuta, inainte de aparitia problemelor in proiectele din Venezuela si Ciad, Rex Tillerson se arata optimist in ceea ce priveste viitoarele relatii cu statele cu care compania sa spera sa colaboreze.