Intr-o ediție de lux, pusă de Carol I la dispoziția marilor muzee europene, catalogul colecției va populariza valorile artistice adunate de rege. Alături de originale, colecția de pictură a lui Carol I cuprinde copii după mari maeștri.
Intr-o ediție de lux, pusă de Carol I la
dispoziția marilor muzee europene, catalogul colecției va
populariza valorile artistice adunate de rege. Alături de
originale, colecția de pictură a lui Carol I cuprinde copii după
mari maeștri. Ele sunt adunate in spiritul epocii pentru a imprima
“un caracter fastuos reședinței regale” și arată predilecția
regelui pentru subiecte cu caracter religios și romantic. Sunt și
copii executate de tineri artiști români aflați la studii in Europa
cu burse din caseta regală, cum sunt Ottilia Oteteleșanu sau
Gheorghe Bălănescu. Copiile erau executate inițial in forme reduse,
apoi trimise regelui care făcea o selecție in funcție și de locul
stabilit pentru a fi expuse și abia după aceea erau realizate pe
pânză in ulei, reproducând in cele mai mici detalii originalul
(până la pete sau degradări). Intre copii sunt și reproducerile
strămoșilor, preluate de la castelul din Sigmaringen (intre
1883-1886).
Pe lângă originale și copii ale
unor renumiți pictori europeni, regele se inconjoară și de imagini
documentare din lumea valahă peste care domnea. Sunt acuareliști
care il insoțiseră pe Carol in vizitele sale prin țară, intre care
un loc aparte il dețin Amedeo Preziosi și Carol Popp de Szatmari,
amândoi aflați in slujba curții princiare.
După modelul tatălui său regele
crează la Peleș și o colecție de sticlărie artistică, cu piese
germane, austriece, franceze, din cristal de Boemia sau englezesc
de Webb, cu piese din manufacturile din Murano sau de Meissen. O
colecție prețioasă a suveranului era cea de arme, pentru el o
colecție de suflet. Reper i-au fost colecțiile din castelul de la
Sigmaringen. Cele mai importante achiziții de arme le face regele
intre 1900-1910, adică in perioada in care arhitectul Karel Liman
amenajează Marea sală de arme de la Peleș cu piese probabil
provenind din colecții particulare austriece, cum presupune Ruxanda
Beldiman, care studiază catalogul colecției de arme, al lui Julius
Scheurer, rămas manuscris. Colecția avea circa 4000 de piese și
cele mai multe erau la Peleș. In Marea sală de arme erau 1300. Erau
apoi in Sala Mică, in Vechiul Tezaur și in Sala Maură. Cele mai
vechi erau din sec. al XV-lea (deci au și valoare istorică). Piese
germane, spaniole, franceze și italiene. O altă colecție era cea de
numismatică, al cărui fond principal era constituit din circa 200
de piese de provenință grecească și romană, cărora li s-au alăturat
piese rare de provenință munteană sau moldavă din secolul al
XV-lea. Pentru această colecție regele amenajează in aripa de
nord-est un cabinet numismatic in miniatură și comandă sculptorului
Martin Stohr un mobilier special.
Carol colecționarul participă cu
colecțiile sale la expoziții in străinătate sau in țară: la
Expoziția internațională de la Viena din 1873, la aceea de la
Amsterdam din 1898 dedicată lui Rembrandt, la aceea de la Hotel
Herdan din București… Are chiar inițiativa deschiderii Peleșului
publicului după 1900, transformării lui intr-un muzeu privat
(primul muzeu privat la noi e Muzeul Simu, deschis in
1910).
Cu colecțiile sale Carol I
apropie și mai mult România de Europa, introduce și mai mult țara
de reședință in circuitul european- țelul său de la inceputul
domniei sale. O dată in plus Carol se dovedea a fi un rege
providențial. A fost exact regele de care românii aveau nevoie in
acel moment al istoriei lor.
ION BULEI (n. in
1941). Profesor universitar la Facultatea de Istorie a
Universitatii din Bucuresti, a fost atasat cultural la Roma,
director al Institutului Roman de Cultura de la Venetia. In prezent
este si director al Institutului de Stiinte Politice si Relatii
Internationale al Academiei Romane. Membru al Uniunii Scriitorilor,
al Comisiei Internationale de Relatii Internationale si in colegiul
de redactie al mai multor reviste de specialitate. Specializat in
problematica evolutiei fenomenului politic romanesc, a participat
la editarea unor instrumente de lucru privind istoria moderna a
Romaniei, la diverse proiecte de cercetare internationale, a
publicat un numar considerabil de articole, studii si carti pe teme
dintre cele mai diverse, privind istoria Romaniei si a primit
Premiul Academiei Romane si Premiul special al Uniunii
Scriitorilor. Cartea sa “Scurta istorie a romanilor” a aparut nu
numai in numeroase editii in romaneste, dar si in traduceri in
franceza, engleza, germana, italiana si greaca. A fost decorat cu
ordinul Steaua Romanei in grad de Ofiter, in anul 2000.