Lumina obligatorie

Viitorul cultural al Romaniei se prefigureaza a sta in strategii si in proiecte de anvergura, pe care unele institutii stiu deja sa le deruleze, altele ba si de a caror oportunitate unii creatori stiu deja sa profite, insa cei mai multi nu. Doua vesti, una la zi, cealalta de perspectiva, venite dinspre doua centre strategice de sprijin si promovare a culturii romane, Institutul Cultural Roman (ICR) si Administratia Fondului Cultural National (AFCN), privesc cultura scrisa si pe autorii acesteia.

Un proiect care a implicat multe valori, energii si orgolii a fost finalizat la sfarsitul saptamanii trecute la ICR: stabilirea titlurilor/creatorilor care vor face obiectul Programului de traducere a autorilor romani in limbi straine. Mai multe despre acest concurs in pagina 7, la rubrica “Merita sa stii”.

Un altul, lansat de AFCN in 2005, dar ale carui rezultate vor deveni vizibile pentru cultura scrisa abia in aceasta luna, este Programul de finantari nerambursabile pentru proiecte culturale. In special acesta din urma, care presupune accesul la bani in modul cel mai direct, a solicitat din partea celor interesati evaluari si autoevaluari foarte exacte, cam neinfirea noastra pana acum, pentru ca, majoritar, creatorul roman este convins ca productia lui izbucneste dintr-o teribila si zbuciumata noapte originara, asa incat rostul creatiei nu poate fi justificat si evaluat cu atat de prozaicele instrumente ale diurnitatii si imediatetei.

Insa acea Europa spre accesarea careia converg cele doua programe enuntate anterior se vrea inainte de toate diurna, lucida, transparenta. Si nici creatorul nostru nu se mai multumeste sa fie un Homer al anului 2006 cu lipsa de privilegii financiare a anticului cantaret orb. El vrea sa fie platit pentru ceea ce ilustrul grec facea, probabil, din gratuitate. Intr-o atare conjunctura, contemporanul nostru este tot mai putin un mesager al zeilor si tot mai mult un exponent al societatii de consum, un practicant al regulilor impuse de aceasta.

Nocturnul creator roman va fi/este deja obligat sa dea ochii cu ochiul mereu deschis al Europei, sa se faca, altfel spus, partas unei lumi din care noaptea lipseste, iar principala lui cheie de contact o vor reprezenta proiectele. Poate ca, inca, astazi elaborarea lor ni se pare constrangatoare, meschin contabiliceasca si derizorie in comparatie cu necuprinsul operei pe care trebuie s-o descrie si s-o sustina. Noi, scriitorii, cel putin, ne aflam la stadiul in care mai degraba exersam schite decat construim proiecte. Intr-o zi, insa, poetul si administratorul vor fi nevoiti sa locuiasca nu doar sub acelasi acoperis, ci in aceeasi carcasa, invaluiti intr-o neiertatoare lumina obligatorie.