Lupul singuratic/ de Stelian Țurlea

În această rubrică din numărul din 29 aprilie, comentând precedentul roman al lui Jo Nesbo tradus de Editura RAO, “Călăul”, scriam că eroul, Harry Hole, reușește să dezlege o parte dintre mistere, nu și pe cel care îl obsedează cel mai mult, moartea unei colege polițist, pentru care răspunzător este chiar unul dintre cei cu care Hole lucrează. Presupuneam că misterul acesta se transferă următorului roman. Exact asta se întâmplă, romanul următor, care se cheamă “Steaua diavolului“*) a fost tradus și îmi permit să susțin, chiar din primul paragraf, că este încă și mai bun și mai plin de tensiune decât “Călăul”, iar cei care aveau eventual ceva dubii în legătură cu măiestria scriitoricească a lui Jo Nesbo, după această carte pot să îndepărteze toate neliniștile.

Harry Hole continuă să fie “lupul singuratic, bețivul, copilul teribil al departamentului și, în afară de Tom Waaler, cel mai bun detectiv de la etajul șase.” Cazul Ellen Gjelten fusese demult închis, dar Harry Hole devenise obsedat de ideea că asasinarea celei mai apropiate colege fusese opera lui Tom Waaler. Toți socoteau acuzațiile fanteziste, mai ales după ce o anchetă internă nu ajunsese la nicio concluzie, dar Harry Hole era mai departe convins de adevărul său, pe care nu-l putea dovedi și pentru care era dispus să-și riște chiar și cariera.

În romanul de față, detectivul chiar e în pragul distrugerii profesionale și umane, dar acceptă, cu câteva zile înainte de a fi demis, să se mai implice în rezolvarea unui caz, un șir de asasinate care păreau opera unui psihopat și asasin în serie. Culmea, chiar alături de colegul pe care îl suspectează și îl acuză în continuare. Această implicare îl ajută însă să-și rezolve obsesia, pentru că, în cursul anchetei, care durează ceva mai mult de o săptămână, Harry Hole obține dovezile de care avea nevoie despre traficul de arme, droguri și diamante în care era activ colegul polițist și, în plus, află amănunte despre moartea colegei care ajunsese să știe prea multe și trebuia înlăturată. În lupta pe viață și pe moarte care izbucnește, firesc, între Harry Hole și Tom Waaler, polițistul aflat în pragul distrugerii are un dram de noroc și nu numai că obține mărturisirea colegului său, dar reușește și să scape cu viață, spre deosebire de acela. Care moare nedemn, cerând îndurare.

Romanul este extrem de tensionat, cu mult peste precedentul, un exemplu de tratare detectivistică în stare să-l lase pe cititor cu sufletul la gură. În final, hârtiile cu demiterea din poliție nu sunt semnate, presupunem că Harry Hole își va realua activitatea, poate chiar va înceta să mai fie un alcoolic. Și e foarte posibil să fie implicat în alte aventuri, din moment ce în seria Harry Hole mai există alte trei romane, pe care abia le așteptăm să le vedem traduse.

Romanul “Steaua diavolului” a fost distins cu Premiul special de către Asociația Finlandeză a Scriitorilor de Thrillere.

*) Jo Nesbo – Steaua diavolului, Editura RAO. Traducere din limba engleză de Ramona Lupu