Madison Smartt Bell. A povesti și a asculta/ de Rodica Grigore

Madison Smartt Bell (foto) s-a născut în 1957, a studiat la Princeton și, dacă ar fi să-l credem pe cuvânt, a scris prima povestire doar din plictiseală… A publicat până acum mai multe romane și culegeri de povestiri, dintre care, cele mai cunoscute sunt: Așteptând sfârșitul lumii (Waiting for the End of the World), Anul tăcerii (The Year of Silence), Zero db și alte povestiri (Zero db and Other Stories). Scrie, în mod constant cronică literară pentru The New York Times Book Review și Harpers și a ținut cursuri la Iowa Writers Workshop, precum și la Johns Hopkins Writing Seminars. În 1986 a publicat eseul Less is Less. The Dwindling American Short Story, text polemic, în care analizează genul de text care tindea să domine, în acel moment, proza americană, și anume ficțiunea “minimalistă”, reprezentată mai ales de Raymond Carver și Ann Beattie.

Încercând să cuprindă totul, de la atmosfera din sălile de mese de la Princeton și până la fermele de porci din Tennessee, viziunea din povestirile lui Madison Smartt Bell aduce umorul, plasat mereu pe fondul unei realități crude sau dramatice, și opune ambițiile personale nesiguranței viitorului. Rezultatul e de o măiestrie fascinantă. Nu întâmplător, aprecierile criticii de peste Ocean au fost superlative, mai cu seamă în privința volumului său de proză scurtă, Zero db și alte povestiri. Astfel, dacă New York Times Book Review aprecia că, “luate separat, povestirile din Zero db sunt uimitoare; privite global, sunt încă și mai uimitoare, deoarece indică un uimitor registru al talentului”, prestigiosul Washington Post afirma de-a dreptul că “avem de-a face cu un scriitor puternic.

Proza contemporană primește un binevenit impuls tonic prin prezența lui Madison Smartt Bell, iar Zero db, această impresionantă carte de povestiri, e foarte probabil că va rămâne una din cele mai mari realizări ale sale”, în vreme ce Standard îl punea alături de marile nume ale prozei americane contemporane, considerând că “precocele talent al d-lui Bell ar putea să-i învețe câteva lucruri utile pe Martin Amis, Ian McEwan sau Iain Banks.” Cartea de față beneficiază și de o inedită prefață, semnată de autorul însuși și intitulată Viața mea în 250 de cuvinte sau mai puțin, în care, cu umor și cu auto-ironie, Madison Smartt Bell vorbește despre cum a devenit scriitor, dar fără a încerca vreo clipă să epateze, lucru rar în contextul lumii literare nord-americane a ultimelor decenii: “am mers la școală în Nashville, Music City, Statele Unite ale Americii. Atena Sudului.

Acolo am învățat să cânt la banjo, să fac jonglerii și alte lucruri de genul ăsta. În 1975 am plecat la Princeton, nu prea mi-a plăcut, m-am întors la Nashville și mi-am găsit o slujbă la un depozit, iar asta a făcut Princeton-ul să pară acceptabil. Așa că m-am dus acolo din nou. M-am hotărât să încerc să obțin o dublă specializare, în scriere creativă și limba engleză. Am scris Structura și sensul companiei telefonice în ultimul an. Când am terminat-o, mi-am luat o slujbă ca sunetist pentru un film documentar despre deșeurile refolosibile, la New York. M-am mutat într-o suburbie spaniolă din Hoboken și am tot stat pe acolo așteptând să mi se întâmple ceva, dar multă vreme nu s-a întâmplat nimic. Îmi petreceam mult timp în Piața Washington, unde intrarea este liberă.”

Iar dacă, de pildă, Irene, una din povestirile incluse în acest volum relatează impresia de neuitat pe care o fetiță de origine hispanică a lăsat-o asupra naratorului, incapabil să o uite, chiar dacă abia de schimbase cu ea câteva cuvinte și în ciuda tuturor barierelor lingvistice sau sociale care îi despărțeau, un alt text, cel mai lung și mai complex din carte, intitulat Astăzi e o zi bună ca să mori aduce în fața cititorilor chipul unui locotenent, participant la marea bătălie de la Little Bighorn, dar are marele merit de a ne pune, pe neașteptate, și în fața unei conștiințe care alege mereu să judece lumea și lucrurile din jur și, nu în ultimul rând, pe sine.

De aici drama pe care o trăiește acest tânăr, silit să ia parte la un război al cărui rost nu numai că nu-l înțelege, ci pe care îl pune, la tot pasul, sub semnul întrebării, încercând să se apropie de cei din jur și să ia seama la întreaga lume înconjurătoare. Nu întâmplător, într-o altă povestire din volumul Zero db, unul dintre personajele lui Smartt Bell repetă obsesiv: “Ascultați. Ascultați. Ascultați. Niciodată nu putem spune că suntem prea atenți la ceea ce se petrece în jurul nostru.” Un leitmotiv pe care îl vom întâlni frecvent în întreaga proză a acestui autor american și care e de natură a ne atrage atenția că suntem, cu toții, nu doar suma alegerilor pe care le facem, ci și suma lucrurilor pe care alegem să le auzim în lumea din jurul nostru.

Madison Smartt Bell, Zero db and Other Stories, Abacus by Sphere Books, 1999

RODICA GRIGORE esteconferențiar universitar, Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, disciplina Literatura universală și comparată; licențiată (1999) și doctor în filologie din anul 2004. Volume publicate: Despre cărți și alți demoni (2002), Retorica măștilor în proza interbelică românească. Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu (2005), Lecturi în labirint (2007), Literatura universală și comparată. Puncte de reper în evoluția romanului universal (2008), Evoluția formlor romanești. Între modernism și postmodernism (2008). Traduceri: Octavio Paz, Copiii mlaștinii. Poezia modernă de la romantism la avangardă (2003), Manuel Cortés Castañeda, Oglinda celuilalt. Antologie poetică (2006), Andrei Codrescu, Un bar din Brooklyn. Nuvele și povestiri (2006, Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor). Coordonează și realizează (în colaborare) antologia de texte a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, apărută, în ultimii ani, sub următoarele titluri: Semne (2005), Împreună (2006), Next (2007), Energii (2008), InOvații (2009), Întrebări (2010). A publicat numeroase articole și traduceri în presa literară românească, colaborând la revistele: Cultura, Contemporanul, Adevărul literar și artistic, Euphorion, Saeculum, Scrisul Românesc, Viața Românească etc. O scurtă antologie de poezie românească i-a fost publicată în Mexic (2005, 2009), Spania (2006) si Venezuela (2007). Colaborează frecvent la publicatii literare din Statele Unite ale Americii, Spania, Mexic, Peru si Venezuela.