Maeștri spirituali (II)/ Ziarul de duminică

Editura Meteor Press publică de multă vreme, pe lângă importante cărți de istorie sau traduceri din literaturi mai puțin cunoscute la noi (catalană, de pildă) și cărți pe teme religioase, care se bucură de mare interes și succes în rândul cititorilor. Continuăm în acest număr al „Ziarului de duminică” prezentarea câtorva dintre ultimele titluri, foarte diferite între ele.

Ciprian Voicilă

Sfinții de lângă noi

Între portrete și icoane

Volum tipărit împreună cu editurile Areopag și Meditații. Cartea acestea este de fapt ediția a doua a volumului „Sfinții de lângă noi – Întâmplări, portrete, reflecții”, căruia i-au fost adăugate câteva articole. Are binecuvântarea Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Justinian Chira al Epsicopiei Maramureșului și Sătmarului și este tipărită împreună cu editurile Areopag și Meditații. Autorul, născut în 1978, este sociolog la Muzeul Țăranului Român și este coordonator al cursului de creativitate și dezvoltare personală la Radio ItsyBitsy. Cartea cuprinde două părți: Sfinții de lângă noi și Oameni admirabili.

„Majoritatea cărților au un public țintă bine definit. Această carte are un public țintă extrem de larg. Și asta pentru că îl ajută pe cititor, indiferent de vârsta și de nivelul intelectual pe care îl are, să se întâlnească cu câteva figuri duhovnicești de excepție. Majoritatea personajelor descrise în această carte merg pe calea sfințeniei, iar unele au și ajuns la ea. Și ne ajută și pe noi să înțelegem că sfințenia nu este un deziderat absurd, ci este o cale pe care suntem chemați să mergem cu toții…” (Danion Vasile)

„O carte ca o șezătoare de suflet, cu întâmplări din vremea de azi, care, oricum ar fi ea, este vremea mântuirii noastre. Scrisă într-un stil cald, familiar, lipsită de metafore fără rost și zorzoane lingvistice, cartea se așază într-un firesc al veșniciei de zi cu zi. În deruta generalizată a lumii de astăzi, Ciprian ne împărtășește ce a auzit, a văzut și a simțit…” (Laurențiu Dumitru)

Avva Justin Pârvu 

mărturii, amintiri, minuni

Ediția a doua. Volum coordonat de Vlad Herman. Ediție îngrijită de Danion Vasile. Volum tipărit împreună cu editurile Areopag și Meditații. Părintele Justin Pârvu a fost, fără îndoială, cel mai mare duhovnic din România ultimilor ani. Curajul mărturisirii lui Hristos, curaj vădit încă din perioada comunistă, s-a arătat în modul în care a răspuns la diferitele provocări la care a fost supusă Biserica. (Avva sau Abba este un cuvânt grecesc care înseamnă „părinte”, „tată”, preluat din aramaică în Noul Testament)

 „Am rămas fără părintele Justin…” – se plâng unii. Dar mulțimea minunilor pe care le face după trecerea sa la Domnul ne arată din ce în ce mai clar că părintele nu ne-a părăsit, că este în continuare lângă noi.

Până la urmă, modul în care ne raportăm la Avva Justin Pârvu nu îi mărește sau nu îi știrbește cu nimic slava părintelui, ci arată doar în ce măsură suntem noi capabili să Îl vedem pe Hristos oglindit pe fața unui rob al Său…

Pe cât sunt de grele vremurile în care trăim, pe atât de mari sunt semnele pe care le face Dumnezeu spre întărirea credinței creștinilor. Da, marii duhovnici au trecut la Domnul – însă nu am rămas singuri. Îi avem ocrotitori cerești.

După trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, părintele Proclu de la Metocu Bălan a spus un cuvânt profetic, care a început să se împlinească: „Sfântul Justin Pârvu va face mari minuni, spre întărirea credinței poporului.” O mică parte dintre aceste minuni sunt curprinse în volumul de față, alături de mărturii (majoritatea inedite) ale celor care l-au cunoscut și s-au folosit de prezența și sfaturile sale.

Cuviosul Părinte Justin Mărturisitorul a ajutat în timpul vieții mulțimi de oameni – și la fel vrea să facă și acum. Așa cum atunci primea pelerinii, uitând de foame sau de boală sau de somn, tot așa și astăzi îi ascultă în chip tainic pe toți care îi cer ajutorul. Pentru că, după moartea sa, harismele nu i s-au împuținat. Dimpotrivă, Dumnezeu le-a înmulțit, răsplătind acest vas ales care a pătimit pentru Ortodoxie și Adevăr, iubind România și neamul românesc până la jertfă…

Mari Sfinți

Selecția textelor, traducerea și prefața de Ion Papuc. Volum tipărit împreună cu editura Meditații. Colecția de Vieți ale sfinților propusă cititorului îi dă libertatea să-și declare, în spirit, propriile afinități elective: Sf. Pavel de Emile Baumann;  Sf. Augustin de Louis Bertrand;  Sf. Bernard de Rene Guenon;  Sf. Dominic de Georges Bernanos;  Sf. Francisc din Assisi de Gabriel Mourey; Sf. Bonaventura de Etienne Gilson;  Sf. Toma din Aquino de Jacques Maritain;  Sf. Ioana d’Arc de Stanislas Fumet;  Sf. Tereza din Avila de Jean Soulairol;  Sf. Ioan al Crucii de Maurice Brillant

Căile în cunoaștere a lui Dumnezeu sunt multiple și extrem de diverse, dar importantă este aceasta: cunoașterea Lui nu este acalmie, tihnă și staționare, ci drum în dramatic zbucium, înaintare prin lupta cu îngerii abstracțiilor, o zbatere dramatică pentru a cuceri o sperată veșnicie a spiritului.

„Culegerea aceasta de Vieți ale sfinților  poate corecta tocmai calmul plat al unei prea-generalizate credințe în Dumnezeu. Ea vine să combată acea imagine, așa de răspândită, care pune semnul egal între religie și candoare, ori naivitate chiar. Pentru că autorii biografiilor care urmează sunt, în primul rând și mai presus de toate, intelectuali de severă exigență a minții, iar scrisul lor nu numai că râmâne inaccesibil celor săraci cu duhul, dar presupune cititori exersați în străbaterea cotloanelor dialecticii, familiari cu amețitoarele altitudini metafizice, capabili să  întrevadă abisurile peste care teologia lansează punți.

De altfel, chiar și sfinții a căror exegeză se întreprinde aici au fost, chiar dacă nu întotdeauna în primul rând, autori ai unor texte de supremă intelectualitate. Cunoscându-i, vom înțelege mai bine cât de enormă era minciuna care vedea în religie un stadiu primitiv de oglindire a lumii în conștiință, o pre-intelectualitate. Căci, în fapt, nu pre-intelectualitate, ci o intelectualitate maximă presupune credința. Fiindcă a fi sfânt nu înseamnă doar ceea ce toată lumea știe: curățenia, moralitatea, devoțiunea față de Dumnezeu, totala dăruire pentru semen, ci mai înseamnă și altceva, poate mai puțin evident, însă fundamental, și anume a avea inteligența de a te apropia de Dumnezeu nu numai prin simțire, ci și prin pura conceptualitate, să-l poți cunoaște, chiar dacă nu-l vei ști deplin niciodată.” (Mari Sfinți, Prefață la prima ediție, Ion Papuc)