Maestrul/ de Ziarul de duminică

Dan Grigore

Maestro!

Un titlu succint pentru un nou recital oferit publicului de către Maestru, momente artistice surprinse dintr-o îndelungată carieră pianistică și imortalizate pe compact-discul apărut la Editura Casa Radio. În deschiderea albumului, Dan Grigore notează:
Recitalul este gândit ca un colaj de stiluri diferite reprezentând trăiri subiective, uneori chiar amintiri personale din întreaga mea activitate concertistică de până acum. Cred că marile capodopere ne sunt mereu contemporane și că ele, indiferent de epoca în care au fost scrise, își dau mâna peste timp.

Dan Grigore, Maestro! realizează o prezentare – purtând inconfundabila marcă personală – a unor bijuterii din marele repertoriu pianistic, create de J.S. Bach, D. Scarlatti, Gluck-Sgambati, Schubert, Liszt, Brahms, Chopin, Debussy, Rahmaninov, Skriabin și E. MacDowell. Toate înregistrările – păstrate în Fonoteca Radio România – oglindesc o carieră interpretativă, de recitaluri și concerte, desfășurată pe o perioadă îndelungată de timp, din 1961 și până în anul 2008. Iar discrepanțele tehnico-acustice, inerente unor înregistrări atât de diverse, au fost depășite, cu dedicație și mult profesionalism, de către inginerul de sunet Călin Gibescu, cel care a reușit să șlefuiască asperitățile și să creeze sound-ul potrivit pentru un album-recital.
Astfel, publicul are toate premisele pentru a putea retrăi ceea ce scriitorul Radu F. Alexandru descria în prezentarea CD-ului:
A spune că, în fața clapelor, Dan Grigore „oficiază”, nu presupune un exces encomiastic, ci doar aprecierea cuvenită pentru felul în care marele artist, „Maestrul”, a știut întotdeauna să primească și să transmită mai departe harul cu care a fost hărăzit.

Ca un artist înzestrat cu un har autentic, Dan Grigore reușește să spiritualizeze prin muzica sa, fie în concerte live, fie prin înregistrări. Ascultând acest compact-disc, ne vom gândi la cuvintele regretatului Iosif Sava, evocate în prezentarea albumului:
Sunt unul dintre privilegiații care au întâlnit în săli coloșii veacului pianistic: Rubinstein, Cherkassky, Horowitz, Richter, Kempff, Michelangeli, Barenboim, Pollini (…) Pentru mine, Dan Grigore face parte din „constelația” lor. Îl prețuiesc, aș putea spune îl iubesc, dacă termenul nu ar fi ambiguu și atât de demonetizat, îl iubesc însă suveran pentru că este al nostru, pentru că este cu noi și a avut puterea, în anii cei mai grei ai acestui veac, să reziste tuturor împilărilor, încălzindu-ne cu uriașa lui artă.
(Extrase din prezentarea albumului)