Mai lipseste doar sa-i puna sa joace cu balonul rotund

Castigarea Cupei Mondiale de Rugby va atrage in urmatorii patru ani un surplus financiar de cel putin 60 de milioane de lire sterline pentru jocul cu balonul oval peste Canalul Manecii. Federatia engleza de rugby, al carei buget anual era pana acum de 75 de milioane de lire, se asteapta ca succesul din Sydney sa atraga investitii anuale noi de 15 pana la 90 de milioane de lire. Sponsorul principal al nationalei pana in 2008, firma de echipament sportiv Nike, a platit deja primele de 1 milion de lire pentru Jonny Wilkinson si compania. Fiecare component al proaspetei campioane mondiale a primit cate un cec de 45.000 de lire. Federatia engleza isi permite acum sa anunte deja reducerea costurilor la bilete pentru meciul cu New Zealand Barbarians, luna viitoare. Chiar si cu aceste reduceri, bosii rugby-ului englez tot vor incasa vreo 2 milioane de lire de la impatimitii de rugby, arhisuficient pentru a acoperi cheltuielile de 1,3 milioane de lire prilejuite de participarea la Rugby World Cup.

Prezenta la Londra a trofeului suprem William Webb Ellis va aduce in viitorul apropiat, alaturi de faima si glorie, multe surse de venituri: mai multe bilete vandute la meciurile Angliei si la cele din campionat, mai multe produse vandute cu insemnele echipei trandafirului, cresterea audientei la meciurile de rugby, deci implicit a sumelor venite de la companiile care vor sa isi faca publicitate in timpul transmisiilor, cresterea numarului de vizitatori la Muzeul Rugby-ului de la Twickenham. Cu pragmatismul specific, englezii vor specula toate posibilitatile de a castiga bani de pe urma victoriei fantastice obtinute sambata trecuta la Sydney.

Evident, banii vor fi folositi pentru cresterea generatiilor viitoare de campioni. Sunt nenumarati pusti in Anglia care vor sa fie in viitor ca Wilkinson, Robinson, Cohen sau Dallaglio. Anglia are 2.000 de cluburi de rugby si peste 500.000 de jucatori legitimati. Aceste cifre vor creste in viitorul apropiat.

Televiziunea britanica ITV a anuntat deja un imens succes de piata in timpul transmisiei finalei cu Australia. Peste 14 milioane de telespectatori britanici au urmarit pe acest canal transmisia live a meciului – cele doua reprize regulamentare plus cele doua de prelungiri. Varful de audienta a fost de 14,5 milioane de oameni care au vazut dropgolul decisiv al lui Jonny Wilkinson, iar intreaga transmisie ITV a fost urmarita de 12,3 milioane de britanici, ceea ce inseamna ca 77% din totalul britanicilor care receptioneaza ITV s-au uitat la finala Cupei Mondiale.

Brian Barwick, directorul departamentului sport al ITV, spune ca evenimentul a fost un real succes pentru televiziune: “Suntem incantati ca atatea milioane de oameni au urmarit pe ITV un eveniment sportiv fenomenal. Am avut sapte saptamani de rugby de inalta clasa transmis in direct din Australia. A fost un privilegiu pentru ITV sa transmita momentul cand Anglia a devenit, in sfarsit, campioana mondiala”.

O adevarata sarbatoare s-a declansat in Anglia cand balonul lui Wilkinson trecea printre buturile australiene dupa 99 de minute de joc. In sambata finalei, traficul in centrul Londrei s-a diminuat cu peste 60%, iar cele 15.000 de pub-uri si cluburi unde s-a transmis finala au vandut peste 38 de milioane de halbe de bere, de cinci ori mai mult decat intr-o sambata obisnuita.

Avionul cu care englezii s-au intors la Londra dupa calatoria de 22 de ore de la Sydney a fost numit “Sweet Chariot”, dupa celebrul imn “Swing Low, Sweet Chariot” cu care suporterii englezi isi incurajeaza favoritii, iar trofeul a avut in avion un loc special rezervat.

Dupa estimarile International Rugby Board (IRB), 300 de milioane de oameni din intreaga lume, adica aproximativ 4,8% din populatia globului, au urmarit in direct finala Cupei Mondiale.

RWC 2003: The Best Ever

In Australia, ultimul meci al Cupei a fost urmarit de 4,34 milioane de oameni (22,9% din populatia tarii). Aceasta inseamna ca in Australia, finala transmisa de Channel Seven a fost programul cu cea mai mare audienta din 2003.

Fara indoiala, Cupa Mondiala a reprezentat pentru australieni un triumf, daca nu sportiv (pentru Wallabies doar locul unu era important, iar locul doi e considerat esec), atunci in tot cazul mediatic si financiar. Rugby World Cup 2003 a fost deja decretata “The Best Ever”. Statisticile vorbesc de la sine: record de bilete vandute, record de audienta TV, record de profituri. Noul presedinte al IRB, Syd Millar, a declarat Cupa Mondiala 2003 drept competitia cu cel mai mare succes din istoria rugby-ului, pe motiv ca ea s-a incheiat pentru organizatorii australieni cu un castig de 85 de milioane de dolari (61 de milioane de dolari americani).

Producatorul de bere Heineken, unul din sponsorii Cupei, a importat 30.000 de butoaie de bere din Olanda, iar jucatorii si oficialii federatiilor prezente la competitie au consumat 132.000 de litri de bauturi racoritoare.

In cele 48 de meciuri disputate pe parcursul a o luna si jumatate s-au vandut 1.837.547 de bilete (91% din totalul biletelor puse la dispozitie pentru spectatorii australieni), fata de o cifra estimata de 1,6 milioane de bilete. Finala a atras si ea o cifra record – 82.957 de suporteri, cel mai mare numar de spectatori prezenti vreodata la un meci de Cupa Mondiala. Site-ul oficial al competitiei, rugbyworldcup.com, a fost accesat de 44,5 milioane de ori in ziua finalei, atingand aproape o jumatate de miliard de accesari pe toata durata turneului. Organizatorii estimeaza un profit de 150 de milioane de dolari australieni, proveniti din vanzari si marketing. Si vanzarile nu s-au oprit la ultimul fluier al finalei, ci vor continua cateva saptamani bune de aici inainte.

Camera de Comert a statului australian New South Wales a realizat saptamana trecuta un sondaj privind contributia Cupei Mondiale la economia nationala. Din 500 de oameni chestionati in Sydney, 32% au fost pe stadion la cel putin un meci de la Cupa Mondiala ; 9% au lucrat ore suplimentare sau si-au gasit un job in timpul Cupei Mondiale ; 31% au cumparat un produs cu logo-ul Rugby World Cup, iar 23% au recunoscut ca au cheltuit bani pe care in mod normal i-ar fi economisit pentru zile negre. Un tricou simplu de bumbac costa 7-8 dolari australieni, in timp ce acelasi tricou, cu emblema Cupei Mondiale, costa 30 de dolari, iar o replica a unui tricou al echipei nationale participante la Cupa costa intre 90 si 110 dolari. Margy Osmond, secretarul general al Camerei de Comert a statului New South Wales, a recunoscut ca “mii de turisti au sosit la Sydney special pentru Cupa Mondiala, cheltuind milioane de dolari pe cazare, restaurante si distractie. Acesti bani au intrat in economia New South Wales”.

Una peste alta, se poate spune ca Rugby World Cup a devenit intr-un interval de doar 16 ani (prima editie a avut loc in 1987) un eveniment de o magnitudine mondiala, ale carui efecte sunt in majoritate benefice. Se creeaza eroi si legende, apar bani cu milioanele, sportul creste in valoare, tot mai multi copii se indreapta catre sport. Se formeaza un lant din ce in ce mai solid care duce catre marea performanta.

Presedintele International Rugby Board (IRB), Syd Millar, a recunoscut ca exista limite in asemanarea dintre fotbal si rubgy, din punctul de vedere al popularitatii si al posibilitatilor de castig, adaugand insa ca, desi rugby-ul “nu este un joc mondial in acelasi sens ca fotbalul”, se joaca totusi in tari de pe toate continentele. Seful IRB crede ca mai trebuie facute imbunatatiri la capitolul regulamentului, de pilda in regulile privitoare la placaj si la moluri, continuand astfel o pledoarie pe care multi oficiali ai federatiilor din mai multe tari o fac pentru simplificarea regulamentului, in scopul atragerii mai multor spectatori.

In privinta viitorului acestui sport, despre care euforia recent incheiatei competitii din Australia ii face pe multi sa creada ca are sanse de a detrona fotbalul in popularitate si in incasari, Millar crede ca oricum jocul a evoluat de cand s-a profesionalizat, in 1995. Dupa el, echilibrul de forte din lumea acestui sport s-a schimbat treptat, iar victoria Angliei la editia din acest an a Cupei nu face decat sa confirme tendinta in cauza. “Noua Zeelanda si Africa de Sud au avut intotdeauna o abordare profesionala a jocului, dar Anglia are acum si ea o structura competitiva a cluburilor, care i-a ameliorat calitatea jocului”, a afirmat Millar.

Oficialul IRB a anuntat ca din incasarile Cupei va fi constituit un fond in folosul federatiilor sarace din emisfera de sud, ca de pilda Tonga ori Samoa. « Prioritatea noastra este ca discrepanta dintre cei mai buni si restul sa se reduca in urmatorii patru ani », a spus Millar, recunoscand astfel ca diferentele de valoare tot mai nete dintre natiunile din rugby sunt direct proportionale cu diferentele de buget dintre federatii.

Mai in gluma, mai in serios, Syd Millar a comentat ca, pentru ca succesul de acum al rugby-ului sa iasa din domeniul conjuncturii si sa devina un fapt normal pentru societate, ar trebui ca viitoarele ceremonii de medaliere a castigatorilor Cupei sa arate altfel decat cea de sambata trecuta. Faptul ca televiziunile nu au prevazut reprizele de prelungire si, deci, cele peste 20 de minute de transmisie in plus i-a silit pe organizatori sa-i medalieze pe finalisti pe fuga si sa nu aiba timp decat de o strangere de mana grabita pentru fiecare sportiv. « Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar cand ai 40 de medalii de inmanat, in loc de trei, ca la Jocurile Olimpice, oricum nu reusesti sa ai timp de conversatie cu fiecare », a reflectat seful IRB. Crenguta Nicolae

Cine va profita acum de pe urma viitoarelor editii ale Cupei? Seful IRB, Syd Millar, a anuntat ca Japonia, care a gazduit impreuna cu Coreea de Sud Campionatul Mondial de Fotbal de anul trecut, si-a exprimat intentia de a organiza Cupa Mondiala de Rugby din 2011. Cea din 2007 va fi gazduita in principal de Franta, iar unele meciuri vor avea loc in Tara Galilor, Irlanda si Scotia.

Directorul executiv al Australian Rugby Union (ARU), John O’Neill, e de parere ca Franta n-ar trebui sa imparta organizarea Cupei din 2007 cu nimeni. Initial, pentru Cupa din acest an, Australia ar fi trebuit sa imparta organizarea cu Noua Zeelanda, insa neintelegerile de ordin financiar au dus la retragerea acesteia din urma, iar ARU si-a asumat controlul deplin asupra evenimentului. Daca presa si fanii s-au aratat foarte multumiti de atmosfera si de calitatea organizarii, asigurate de australieni, O’Neill crede ca mult din acest succes poate fi atribuit abordarii “o singura cupa, o singura natiune”, adica faptului ca organizarea n-a fost impartita. “Este de departe mult mai bine pentru joc ca o cupa mondiala sa fie gazduita de o singura tara”, a declarat O’Neill pentru The Guardian.

Deocamdata, Franta a fost de acord ca in 2007, in fiecare din orasele Dublin, Cardiff si Edinburgh sa se dispute cate trei meciuri. Totusi, contractele propriu-zise cu stadioanele nu vor fi semnate decat anul viitor, asa incat Franta are timp destul sa se razgandeasca. Crenguta Nicolae

In fine, dar nu in cele din urma, ceea ce s-a intamplat la actuala editie a Cupei Mondiale pune problema personalitatii in rugby, considerat prin excelenta un sport de echipa. Prestatia unui Jonny Wilkinson, autorul tuturor transformarilor pentru echipa Angliei si al dropgolului care a adus Albionului victoria in finala, pare sa eclipseze acum efortul colegilor sai, iar unii din spectatorii care iau prima oara contact cu acest sport tind sa reduca rugby-ul la un sport al vedetelor, cu nimic deosebit de fotbal. Zambaretul mijlocas la deschidere a fost deja comparat cu David Beckham (inclusiv din punctul de vedere al inteligentei, capitol la care rugbystul ar fi, zice-se, superior fotbalistului), s-a vorbit despre perspectiva ca regina sa-l unga cavaler, despre ofertele generoase care il asteapta acum in cariera si asa mai departe.

Culmea este ca Beckham si Wilkinson chiar s-au imprietenit, pe cand au filmat impreuna un clip publicitar. “Noi am vorbit deja despre asta – e un mare talent si viata o sa ajunga o nebunie pentru el. Acum e in al noualea cer si nici nu realizeaza ce i s-a intamplat; habar n-a avut ce s-a petrecut in lipsa lui in Anglia si ce statut de erou a capatat acolo. Dar e un tip puternic si foarte cu picioarele pe pamant”, a comentat Beckham. “E placut sa ai un prieten intr-o situatie la fel ca a ta”, a adaugat ca pentru sine blondul de la Real Madrid, fara a-si stapani insa o mica ironie, perfect indreptatita, la adresa amicului sau proaspat sosit in lumea gloriei: “Cel mai tare a fost sa vezi ce fata a facut Jonny cand a reusit dropgolul”. radu.constantin@frr.ro