Mai mult decat treisprezece

“Descalecatul” periodic al gruparilor artistice din tara la Bucuresti in, cel mai adesea, costisitoare si orgolioase “show”-uri expozitionale a devenit un fel de tic ritual al nevoii de reprezentare si competitie intr-o ambianta si o presupusa instanta evaluatoare centrala. Aceasta inertiala raportare la exigentele centrului nu aduce, de regula, nici vreun plus de prestigiu, nici satisfactia confruntarii artistice oneste, nici macar iluzoria deschidere spre o alta piata, mai sensibila, mai dinamica si cu buzunare doldora.

Expozitiile de acest gen sunt frecventate de ani si ani de aceleasi cercuri de colegi, prieteni, concitadini stramutati, rubedenii, admiratori de circumstanta, curiosi intamplatori si, evident, de nelipsitii si omniprezentii “piscotari” – publicul cel mai statornic al vernisajelor noastre! De data aceasta, la Galeria Artis de la parterul Teatrului National performeaza un esantion de numai 13 artisti din cele trei duzini care cotizeaza la Filiala din Pitesti a UAP.

Ce-i drept, cu o luna in urma, la Galeria Apollo din vecinatate, un alt eveniment artistic pitestean a fost sustinut de o mica grupare de plasticieni, avandu-i ca protagonisti pe fratii pictori Ion si Gh. Pantelie.

Una peste alta, arta plastica argeseana a tinut afisul stagiunii de primavara bucurestene cu destul aplomb. Si asta in conditiile in care breasla artistica de la Pitesti se afla in cautarea unei formule de recoagulare a energiilor creatoare proprii, de instituire a unei strategii manageriale mai dinamice si mai obiectivate in stabilirea consensurilor intre diversele tendinte si viziuni din interiorul filialei si, nu in ultimul rand, de intinerire a efectivului si de limitare a intentiilor migratoare.

Asa stand lucrurile si pornind de la handicapul apropierii de Bucuresti (ca si alte centre cu o situare asemanatoare), problema pe care si-au pus-o foarte acut artistii pitesteni a fost aceea de a-si contura si releva cu mai multa pregnanta propria individualitate. Sigur, esentiale ramanad, in acest sens, prestatia si performanta fiecaruia dintre ei. Ceea ce incearca sa puna in evidenta si expozitia celor 13, de la Artis.

Un efort concertat de alcatuire a unui cor de voci distincte prin marcajul lor stilistric intr-o oferta plastica dominata de seriozitate profesionala si originalitate vizionara (Margareta Popescu, Aurel Garjoaba, Monica Dinu, Mircea Barloiu, Gh. Dobrica). Pe de alta parte, sunt puse in valoare cateva dintre tendintele novatoare, preocuparile de ordin tehnic, de limbaj si, in general, de explorare a unor forme si mijloace insolite de expresie (Monica Dinu, Marius Cristea, Serban Popescu, Ruxandra Socaciu), dar si a eforturilor de reconsiderare intr-o viziune compatibila cu sensibilitatea si optiunile (sau gusturile) estetice ale privitorului contemporan, asa cum ni se dezvaluie cautarile unor Traian Duta (cu stravezii ecouri din Paciurea, Moore, Lipschitz), Const. Mosoia (vadita si perpetua continuitate cu mostenirea pissariana si cu cea a postimpresionismului sud-est european), Augustin Lucici (bine asezat in maniera notatiei peisagistice si statice din varstele interbelice ale picturii occidentale si autohtone postavangarda). Rozalia Ionescu recurge la eseul pictural bazat pe sintetismul extrem al constructiei si pe savoarea peisajelor de ton in ton, sensibil tratate, in vreme ce Sidonia Ionescu, mergand oarecum pe acceasi filiera tehnica, recurge la simbolismul religios al Orientului, asemanator altor colegi de breasla ce si-au facut deja un nume din asta (Paul si Marin Gherasim, Mitroi, Oravitzan…).

Ca performanta, de o eleganta si o precizie a rostirii plastice ce se impun in ansamblul expozitiei cardinalizandu-i sensurile si conferindu-i autoritate, trebuie remarcate contributiile lui Mircea Barloiu, Gh. Dobrica, Margareta Popescu, Ruxandra Socaciu si bronzurile lui Traian Duta, singurul exponent al sculpturii ambientale la acest salon pitestean.

In termeni generici, expozitia denota tensiunea creatoare menita sa restituie gruparii artistice argesene autoritatea identitara de care are atata nevoie.