Make it simple!

Make it simple! este o expresie des intalnita la americani, in special in management. Acest indemn reaminteste faptul ca o activitate usor de inteles (simpla) este, de regula, mai eficienta decat o activitate complexa. Nu trebuie sa ne mire faptul ca astfel de concepte au transformat America in cea mai mare putere economica a lumii. Ideea pe care vreau sa o subliniez este aceea ca, in aceasta perioada de nesfarsita tranzitie, am dobandit un talent nedorit: acela de a ne complica viata singuri. Exemplele sunt foarte multe, iar unul de mare actualitate este noul proiectul de lege pentru combaterea evaziunii fiscale.
Inca de la inceput trebuie sa spun ca o lege privind combaterea evaziunii fiscale este o lege de importanta capitala pentru Romania. De aceea, inca din anul 1994 a fost adoptata o lege in acest sens – Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale. Asa cum se cunoaste, aplicarea acestei legi nu a avut efectele dorite, asa ca evaziunea fiscala a luat proportii ingrijoratoare in ultimii ani, o realitate incontestabila dovedita si de cresterea ponderii economiei subterane. Mai mult ca sigur ca acesta a fost motivul pentru care Legea nr. 87/1994, a fost modificata substantial in anul 2003 prin asumarea raspunderii Guvernului (Legea 161/2003). Acum se constata ca nici aceste modificari nu au avut efectele scontate si se propune adoptarea unei legi noi, cu concepte preluate din alte tari si cu sanctiuni deosebit de aspre. Totusi, sanctiunile dure pentru evaziunea fiscala, exista si in legislatia actuala, insa se confrunta cu o mare problema – infractorii exista, insa nu pot fi prinsi. Un singur exemplu este elocvent: vanzarea de facturi fiscale false este infractiune pedepsita cu inchisoare intre 2 si 8 ani. Cu toate acestea, prin Colentina, vanzatoarele de facturi isi vand marfa sub ochii trecatorilor si, uneori, chiar al reprezentantilor organelor de ordine sau de control.
Daca privim fenomenul evaziunii in profunzime, putem constata ca nu posibilele lacune ale legii evaziunii fiscale sunt de vina pentru cresterea economiei subterane, ci functionarea infrastructurii fiscale (inclusiv  sistemul de asigurari sociale, somaj si sanatate), excesiv de birocratica si rupta de realitate. Pur si simplu, multi intreprinzatori considera prevederile legale mult prea complicate, fapt ce ii determina sa renunte la respectarea legii, pentru ca nu ar mai avea timp sa se ocupe de afacere. Iar atunci cand astfel de comportamente se propaga in lant, rezultatele sunt catastrofale pentru bugetul statului. In astfel de situatii, inasprirea sanctiunilor nu cred ca este solutia miraculoasa, pentru ca este lipsita de finalitate. Deja justitia este sufocata de procese penale, ca sa nu mai vorbim de volumul imens de munca cerut de pregatirea dosarelor pentru evaziune fiscala, intocmirea expertizelor, recursuri etc., toate acestea fiind mari consumatoare de timp si bani. Solutia este SIMPLIFICAREA reglementarilor fiscale astfel incat acestea sa poata fi usor de inteles si de aplicat de catre toti contribuabilii.
Unele prevederi din proiectul de lege, preluate de presa, m-au descumpanit: evaziunea fiscala va fi judecata in functie de suma “sifonata”. Mai mult, cel care fraudeaza bugetul de stat cu 10,000 de euro nu va fi infractor, ci contravenient. Cu cat creste frauda cu atat pedeapsa este mai mare, ceea ce pare a fi chiar corect. De ce sunt descumpanit? Pentru ca o astfel de lege incurajeaza “mica ciupeala”: adica poti obtine venituri “suplimentare” prin evaziune fiscala, in plafonul a 10.000 de euro, si nu vei fi face puscarie.
In legatura cu acest proiect de lege se pune intrebarea legitima daca o astfel de lege reprezinta “solutia finala” pentru  evaziunea fiscala. In opinia mea, introducerea unui text de lege nu suplineste carentele unei legislatii in continua modificare, sub multe aspecte incoerenta si, poate cel mai important, o legislatie in mare parte necunoscuta de contribuabili. Consecinta este foarte simpla: in Romania, legea evaziunii fiscale combate efectele unei politici economice gresite, care a generat evaziune fiscala de masa – incepand cu forme nevinovate precum “micile atentii” (pentru portari, medici, functionari), continuand cu munca la negru si ciupeala la cantar din pietele asa-zis “agroalimentare”, pana la escrocherii, deturnarea banului public si alte forme care de care mai ingenioase si, evident, foarte profitabile.
Desigur ca o lege a evaziunii fiscale trebuie sa existe si sa asigure transpunerea in practica a unei alte expresii americane bine cunoscute “De moarte si de fisc nu scapi niciodata”. Dar simpla existenta a acestei legi nu este suficienta, aceasta trebuie aplicata numai in ultima instanta si numai daca celelalte metode de recuperare a datoriilor au fost epuizate. Iar atunci cand sunt prea multi evazionisti, inseamna fie ca legislatia fiscala nu este buna, fie ca un fenomen social numit coruptie s-a instalat confortabil in administratie. Nu este lipsit de relevanta sa spunem ca in majoritatea tarilor dezvoltate (capitaliste, ca sa nu fie vreo confuzie) au fost momente cand administratia fiscala nu a mai reusit sa stapaneasca fenomenul si solutia utilizata a fost amnistia fiscala, partiala sau totala. Oricat ar fi amnistia fiscala de nedreapta social, din punct de vedere economic aceasta inseamna economisirea unor resurse ale bugetului si posibilitatea de a reactiona mai rapid la fenomenele de evaziune fiscala grava.
Mi-as dori sa vad ca actiunile autoritatilor se adreseaza in mod direct cauzelor evaziunii si mai putin efectelor acesteia. si una dintre cauze este faptul ca desfasurarea unei activitati lucrative cu respectarea legilor in Romania este mai costisitoare (si mai complicata) decat incalcarea acestora. In concluzie, Make it simple!
emil@apropo.ro