Manastirea Mihai Voda inainte de restaurare

Framantata istorie a acestei manastiri careia i s-a pus capat in anul 1984 din ordinul unui impostor iresponsabil, nu poate fi expusa in cateva randuri.

Inca de la infiintarea ei, manastirea a cunoscut ocupatia otomana si pumnul de fier al lui Sinan Pasa. Apoi, in 1821, aici s-a adaposti Tudor Vladimirescu impreuna cu ofiterii sai si un numar de ostasi.Era singurul loc din care putea sa supravegheze orasul si miscarile zavergiilor lui Alexandru Ipsilanti, fara teama unui atac surprinzator. Asezata pe deal, cu o clopotnita inalta de unde strajile aveau sub ochi intregul oras, manastirea a constituit un loc de refugiu ideal. Aceasta calitate srategica nu i-a scapat lui Grigore al IV-lea Ghica, domnul intentionand sa transforme staretia in Palat Domnesc. La acea data, in 1825, Curtea Veche era desfiintata de peste trei decenii, Curtea Noua fusese mistuita de un incendiu, iar manastirile Cotroceni si Vacaresti erau prea departe de oras. In ceea ce priveste casa parinteasca de pe Podul Mogosoaiei, aceasta era rau pozitionata si lipsita de confort. Dar, pana sa se mute Curtea la Mihai Voda, a venit razboiul ruso-turc din 1828-1829 si acolo a fost instalat un spital militar pentru soldatii rusi. Spre supararea putinilor calugari mihailoti ramasi, dupa reinfiintarea ostirii pamantene, manastirea a gazduit Spitalul Militar, iar mai tarziu in anul 1856, Scoala mica de chirurgie.

In sfarsit, catre finele secolului al XIX-lea, acolo au fost mutate Arhivele Statului. Starea de degradare a batranelor ziduri l-au determinat pe Dimitrie Onciul sa inceapa lucrari pentru o restaurare radicala, care se vor desfasura timp de doua decenii. Noua infatisare reda ctitoriei lui Mihai Viteazul vechea demnitate si o forta care amintea de intaririle poruncite de catre Sinan Pasa.