Manifestațiile din Bahrain arată că nici țările bogate nu sunt imune la proteste

Protestele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu au atins și țări considerate bogate după raportul PIB/capita precum Bahrainul deși în Tunisia sau Egipt acestea au fost motivate în principal de condițiile economice precare și de șomajul ridicat.

PIB-ul/capita în Bahrain a fost anul trecut de 19.641 de dolari (14.500 de euro), valoare de aproape cinci ori mai mare decât cea din Tunisia (4.159 de dolari) și de aproape nouă ori mai mare decât cea din Egipt (2.771 dolari), conform estimărilor făcute de Fondul Monetar Internațional.

Analistul politic Cristian Pârvulescu este de părere că “la fel ca în Tunisia, epicentrul revoluției din Bahrain este reprezentat de minoritățile motivate politic. Acestea au inițiat revoltele în mod spontan, având avantajul de a profita de contextul regional”.

În emirat, unii demonstranți cer înlăturarea regelui, în timp ce alții vor demisia primului-ministru Khalifa bin Salman al-Khalifa, care deține puterea de peste 40 de ani, de când statul din Golf și-a câștigat independența de sub dominația britanică.

Protestatarii mai cer o nouă constituție, o reprezentare mai bună în parlament, mai multe locuri de muncă și locuințe, precum și eliberarea prizonierilor politic.

Totuși, contextul din Bahrain este diferit pentru că populația este în proporție de 70% șiită, reclamând faptul că este tratată ca fiind de mâna a doua de către conducerea sunită a țării.

O altă problemă a Bahrainului este diviziunea dintre clasele sociale. “Există o divizare clară între oamenii care trăiesc în vile luxoase, care au studiat în Europa și America, iar acum lucrează în bănci, și oamenii de rând. Această stare de fapt trebuie să înceteze”, a spus un protestatar care a vrut să-și păstreze anonimatul.

Forțele de ordine din Bahrain au intervenit în forță în noaptea de miercuri spre joi pentru a dispersa manifestanții care se instalaseră în corturi într-o piață din capitala Manama, după modelul egiptenilor strânși în piața Tahrir. De altfel, dacă victoria egiptenilor, care au pus capăt regimului de 30 de ani al lui Hosni Mubarak, i-a inspirat pe locuitorii Iranului, Libiei, Bahrainului sau Yemenului, care au ieșit în stradă în număr mare, răspunsul autorităților din aceste țări a fost mult mai dur decât al celor din Egipt, poliția intervenind în mod constant pentru a dispersa grupurile de protestatari.

“Eu văd revoltele din regiune ca pe un tsunami de proporții istorice”, a zis Theodore Karasik, director al Institutului de analiză militară din Orientul Mijlociu și Golf, care este de părere că estimarea momentului în care tensiunile regionale vor lua sfârșit este imposibilă.

“Nu cred că se va termina curând. Iar dacă în Egipt se vor vedea progrese în următoarea perioadă, vom putea observa concomitent noi unde în regiune. Suntem în prezența unei noi ordini”, a mai zis Karasik.

Statele Unite continuă să se uite cu îngrijorare tot mai mare la exacerbarea situației din Orientul Mijlociu, în special din țările care erau aliate fidele ale acestora.

“În ceea ce privește poziția SUA, acestea ar trebui să realizeze un examen autocritic, deoarece au susținut guvernarea autoritară, deși pretind democrație în Orientul Mijlociu. Poate că lupta împotriva terorismului susținută vehement de americani își spune acum cuvântul prin pierderea influenței în Golf”, a spus Cristian Pârvulescu.