Manusa feldmaresalului Mackensen

Armata romana a internat in lagarele de prizonieri din Primul Razboi Mondial (1916-1919) din Moldova cel putin 62.192 de prizonieri militari si civili (austrieci, bulgari, germani, italieni, unguri, sarbi si turci). Un caz aparte l-a constituit lagarul din Sipote (jud. Iasi) unde, potrivit unei plangeri a militarilor germani adresata generalului Mackensen, au murit 10.000 de prizonieri din cei 11.000 care au fost internati in iarna din 1916-1917. Ceea ce a urmat e bine cunoscut: Mackensen a trimis o telegrama partii romane, precizand ca pana cand conditiile prizonierilor germani nu se imbunatateau, prizonierii romani din lagarele germane aveau sa fie supusi unui tratament asemanator. Si s-a tinut de cuvant.
Guvernul roman a incercat sa replice, informand partea germana ca prizonierii romani aflati in captivitate au fost supusi unor tratamente mult mai dure. Pentru asta insa erau necesare dovezi. Sansa executivului roman a fost ca o serie de ofiteri romani evadati din Bulgaria (aliata Germaniei) au auzit de protestul generalului Mackensen si i-au aruncat manusa. In acest context, ofiterii romani au conceput un memoriu de protest pentru ofiterul german, explicand, detaliat, ca tratamentul care le-a fost aplicat nu a respectat Conventia de la Haga din 18 octombrie 1907, privind statutul prizonierilor de razboi. Astfel, toti prizonierii romani au fost jefuiti de militarii bulgari. Cei care s-au opus au fost batuti, iar unii chiar injunghiati cu baionetele si omorati, asa cum s-a procedat cu maiorul Delvescu din Regimentul 4 Infanterie. La Haskovo, ofiterii care au refuzat sa munceasca au fost dusi in piata publica si batuti. Dormeau pe scanduri, fara saltele si perne, iar la medic erau dusi numai daca aveau o temperatura de 42 de grade. In schimb, la Sipote, doctorul Bacilieri – reprezentantul Elvetiei, stat insarcinat cu reprezentarea intereselor Puterilor Centrale in Romania – constata, inca de la 14 noiembrie 1917, ca cei 1.700 de prizonieri austro-ungari, bulgari, germani si turci “erau la adapost de surprize neplacute”.
Mackensen nu a ramas impasibil, ridicand manusa. Plecand de la deviza “Patrie, slaveste-ti eroii!”, a amenajat un cimitir militar in zona Bellu din Bucuresti, inaugurat la 24 august 1918 in prezenta sa si devenit, in prezent, unul dintre cele mai frumoase si mai bine intretinute cimitire de razboi din Romania.