Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Marea absență rusă de la Gaudeamus/ de Elisabeta Lăsconi

Medeea și copiii ei s-a plasat, în topul vânzărilor, printre primele cinci titluri ale Editurii Humanitas fiction, la concurență cu laureați ai Premiului Nobel ca Patrick Modiano și Mo Yan.

Elisabeta Lasconi · 27 noiembrie 2014 · 4 min de citit

… a strălucit, totuși, prin alegerea cititorilor! Așa ne apare Ludmila Ulițkaia, în ultima zi, la încheierea Târgului Internațional de Carte Gaudeamus. Am așteptat cu toții să fie prezentă la București, știind că Rusia era invitat de onoare. Cum să n-o poftești la întâlnirea literaturii ruse de azi cu cititorii români? Ludmila Ulițkaia are aproape întreaga operă tradusă în limba română, dintre cele zece titluri publicate în cele două decenii de scris – romane mari sau mici, volume de nuvele – opt au apărut în limba română din 1995 până acum, traduceri datorate atât talentului, cât și devotamentului Gabrielei Russo.

Medeea și copiii ei s-a plasat, în topul vânzărilor, printre primele cinci titluri ale Editurii Humanitas fiction, la concurență cu laureați ai Premiului Nobel ca Patrick Modiano și Mo Yan. Titlul îl îndreaptă pe cititor spre mitul antic și spre pătimașa Medeea, care a pedepsit trădarea lui Tezeu ucigându-și copiii, dar îl așteaptă o mare surpriză: eroina romanului nu are copii, îi crește pe frații și pe surorile ei, iar apoi adună în jurul ei pe copiii lor, îi adoptă și pe cei ce ajung în Feodosia, în casa mereu deschisă pentru oaspeți, care au nevoie de o planificare pentru a reuși să se bucure cu toți de tihna și pacea locului.

Medeea aparține familiei grecești Sinopli stabilită în Feodosia din vremuri imemoriale, ultima descendentă care vorbește o limbă greacă în care cuvintele și-au păstrat sensurile străvechi, în care spălătoria se numește catharsis, transport – metaphora, și masa de bucătărie – trapeza. Iar așezarea în care trăiește, aidoma înaintașilor, Feodosia, se află în Crimeea, acolo unde grecii au întemeiat cândva colonii, și unde au venit în secolul al XIX-lea greci, armeni și evrei, și s-au stabilit printre tătari.

Valurile istoriei i-au obligat pe descendenții familiei Sinopli – încrengăturile complicate se văd în arborele genealogic plasat la începutul romanului – să se abată prin alte orașe ori locuri, de la Moscova la Tbilisi ori Tașkent. Dar ei se întorc, într-o mișcare continuă de flux și reflux, iar Medeea îi observă pe toți, le intuiește secretele, fără să fie nevoie de vreo confesiune. Și cu timpul relațiile tind să se repete, ele acumulează infidelități și trădări greu de crezut. Au drept compensație fidelitatea în prietenie și în solidaritatea de neam, mai puternice decât dorințele de răzbunare sau de înstrăinare.

Iubiri bezmetice pun în cumpănă căsătorii așezate și reușite, aventuri aduc suferințe devastatoare – toate se aglomerează, generând înstrăinări și plecări, din viață ori din țară. Cupluri ieșite din comun se văd la tot pasul, cum este Medeea grecoaica și soțul ei, dentist evreu, fiecare aducând din trecutul propriu experiențe uluitoare – cum este cea a bolii de care suferă bărbatul incapabil să asiste la execuțiile decise de comuniști, deși se implicase în mișcarea comunistă ca tovarăș devotat.

Există în roman triunghiuri amoroase ciudate: femei înrudite se îndrăgostesc de același bărbat și asupra lor pare să apese un soi de fatalitate, cum se întâmplă cu Medeea și cu sora ei Alexandra, iar povestea se repetă la generația următoare, cu o nepoată și mătușa ei. Dar asemenea drame amoroase nu duc la ură între cei de același neam, ci la sentimentul de vină că femeile prinse în suferința iubirii n-au putut fi ajutate și salvate. Și prima dintre toate care își asumă grijile este tot Medeea, altfel de Medee decât cea păstrată în mitologia greacă.

Medeea mitică, reînviată de Christa Wolf într-un roman ce-i poartă numele, este capabilă de trei fapte de neiertat, pe care grecii le considerau hybris – își trădează tatăl, își omoară fratele și își ucide copiii, toate din iubire pentru un bărbat pe care-l urmează, părăsind viața de până atunci și lumea în care a crescut. Așadar este însoțită de violență, sânge și moarte.

Medeea Mendes în schimb, se situează de partea vieții: își crește frații, la fel de grijulie ca și când i-ar fi copii, are un cult al părinților și al familiei, adună în jurul ei pe toți – mamă ale cărei sentimente nu se epuizează, ci tot sporesc. Ludmila Ulițkaia a construit personajul feminin cel mai impresionant din literatura de azi.

Ludmila Ulițkaia, Medeea și copiii ei, traducere din limba rusă de Gabriela Russo, Editura Humanitas fiction, 2014, 288 pag.

Citește și