Marea diviziune în rândul rasei umane va fi cea culturală/ de Stelian Țurlea

“În ciocnirea civilizațiilor, Europa și America își vor uni forțele sau se vor prăbuși. În marea ciocnire, în <<adevărata ciocnire>> globală, dintre Civilizație și barbarie, marile civilizații ale lumii, cu realizările lor bogate în domeniile religiei, artei, literaturii, filosofiei, științei, tehnologiei, moralității și compasiunii, vor păți la fel, își vor uni forțele sau se vor prăbuși. În epoca pe cale să înceapă, ciocnirea civilizațiilor reprezintă cea mai mare amenințare pentru pacea mondială, iar o ordine internațională bazată pe civilizații este cea mai sigură pavăză împotriva unui război mondial.”

Așa sfârșește celebra carte* a lui Samuel Huntington “Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”, apărută recent a Editura Litera*), o lucrare, cum bine spunea fostul secretar de stat Zbigniew Brzezinki în cuvântul înainte, “deschizătoare de drumuri, care a redefinit sensul tumultului lumii de azi și a oferit un vocabular nou pentru a interpreta complexitățile lumii noastre din ce în ce mai compacte.”

Samuel Phillips Huntington (1927-2008) a fost profesor la Harvard, director de planificare a securității în cadrul Consiliului de Securitate Națională, în timpul Administrației Carter, și a obținut notorietatea internațională prin această carte din 1996, în care susține teza unei noi ordini mondiale, instaurată la sfârșitul Războiului Rece. Își formulase această teorie într-un articol publicat în 1993 în revista “Foreign Affairs”, ca reacție la cartea lui Francis Fukuyama, “Sfârșitul istoriei și ultimul om” (1992). În România, cartea a apărut de îndată la Editura Antet, tradusă de Radu Carp și prefațată de Iulia Motoc. Ediția de față este o nouă traducere.

“Ipoteza mea – afirmă Huntington, care a fost și consilier politic al președintelui Clinton – susține că sursa fundamentală a conflictului în această lume nouă nu va fi determinată de aspectul economic sau de cel ideologic. Marea diviziune în rândul rasei umane și sursa dominantă a conflictelor va fi cea culturală. Statele naționale vor ramâne în continuare cei mai importanți actori în problemele lumii, însă principalele conflicte între națiuni și grupuri din diferite civilizații. Ciocnirea civilizațiilor va domina politica mondială. Linia dintre civilizații va reprezenta în viitor linia frontului” . În esență, creșterea violențelor în lume ar fi determinată de conflictele bazate pe tradiții religioase. Elementul religios este criteriul cel mai important în deosebirea civilizațiilor – vestică, ortodoxă, hibridă (în America latină), musulmană, sinică, japoneză, hindică, subsahariană. Între toate acestea, e de părere Huntington, la sfârșitul Războiului Rece conflictele s-au accentuat.

Huntington susține că expansiunea civilizației vestice s-a încheiat și Vestul se confruntă cu numeroase probleme: slaba creștere economică, stagnarea populației, șomaj, droguri și criminalitate. Puterea economică se mută către Asia. Va urma mutarea puterilor politică și militară.

În accepțiunea lui Huntington, conflictele dintre civilizații pot avea doua forme: “conflicte de-a lungul liniei de contact” și “conflicte între state-nucleu”. Primul tip se desfașoară la nivel local și are loc între state cu granița comună dar care aparțin unor civilizații diferite sau în interiorul aceluiaș stat dar care are populații care apartin unor civilizații diferite. Al doilea tip de conflict se desfășoară la nivel global între state importante aparținând unor civilizații diferite.

Analiza e provocatoare și mulți politologi ai lumii s-au grăbit să reacționeze pro sau contra. Teza lui Huntington a stârnit multe controverse, a fost criticată, s-a spus că deformează realitatea, că distorsionează percepția asupra unor civilizații și creează tensiuni. Dar continuă să fie publicată, citită și citată.

*) Samuel Huntington – Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Editura Litera, colecția Bestseller. Traducere de Liana Stan.