Marea Țiganiadă/ de Ziarul de duminică

Alex Mihai Stoenescu

Țiganii din Europa și din România

Editura RAO

Un studiu imagologic, cea mai ambițioasă lucrare a istoricului Alex Mihai Stoenescu. În istoria Europei, un loc special între minorități este rezervat țiganilor. Trăind împrăștiați pe tot continentul, neavând o țară a lor proprie, ei sunt cu adevărat o minoritate europeană, dar nu una întâlnită în definițiile date minorităților naționale, lingvistice sau etnice. Pornind tocmai de la aceste definiții și înțelegeri diferite ale noțiunilor de minoritate, Alex M. Stoenescu ne prezintă, bazându-se pe analize legislative și informații istorice, adunate cu atenție, imaginea țiganilor astăzi în Europa și în România. Un studiu realizat la rece, al unui cercetător bine documentat, care ne invită să încercăm a înțelege de unde pornesc prejudecățile și stereotipiile cu privire la această minoritate controversată.

Alex Mihai Stoenescu s-a născut la 2 octombrie 1953, la București, într-o familie de intelectuali cu veche tradiție militară. Tatăl său, ofițer inginer de aviație, i-a oferit o educație germană, din care nu au lipsit lectura organizată (pe curente literare, genuri, specii) și preocuparea pentru istorie. Din 1979, a început să scrie proze scurte, care nu au văzut însă lumina tiparului. După 1990, a publicat mai multe romane. Cărțile sale cu mare succes la public sunt, pe lângă acestea, cele cu subiect istoric și politic.

Radu Surdulescu

O formă de tinerețe.

1956-1962.  Anii contrarevoluționari

Editura Vremea

Colecția FID – Fapte, Idei, Documente. O lucrare surprinzând mișcarea studențească din 1956 și anii de recluziune și domiciliu obligatoriu care au urmat pentru autorul acestor memorii și pentru colegii săi: „Lunile octombrie și noiembrie 1956 au însemnat momente de răscruce pentru români și pentru est-europeni în general, zguduiți cu toții de izbucnirea anti-comunistă a populației din Ungaria, începută cu o demonstrație a studenților din Budapesta. S-a născut și la noi, mai ales în rândul tinerilor, un val uriaș de simpatie față de revoluționarii maghiari: adversitățile trecutului fuseseră date uitării, căci în acei ani aveam un dușman comun − pe sovietici și comunismul lor imperialist. Pentru mulți români atmosfera de solidaritate a acelor momente este probabil greu de înțeles astăzi, când politicile extremiste au creat din nou o stare de tensiune între cele două națiuni.

Ascultam înfrigurați la radio știrile despre evenimentele din țara vecină – pe unde scurte, în toate limbile… În Piața N. Bălcescu (astăzi „Universității”), o mare mulțime de oameni le smulgea din mână vânzătorilor de ziare Informația Bucureștiului, cu ultimele știri de la Budapesta. La cei 18 ani ai mei trăiam cu încordare emoția enormă a unui uragan istoric, a solidarității populare, stăpânit de speranța că lucrurile nu se pot opri aici, că până la urmă dictaturile întunecate din țările noastre se vor prăbuși. Am sperat într-o minune încă două zile, m-am dus la manifestația studențească ce nu s-a mai putut desfășura, am scris împreună cu trei colegi manifeste care nu s-au mai putut răspândi, iar pe 6 noiembrie a urmat dușul rece al arestării, cizma aplicată brutal pe grumaz de haidamacii lui Alexandru Drăghici, ministrul Securității.” – Radu Surdulescu

Radu Surdulescu este profesor dr. consultant la Universitatea din București, Departamentul de Engleză. A publicat, în volum sau reviste de specialitate, numeroase lucrări în domeniile studiilor literare și culturale, manuale, recenzii, traduceri literare din și în limba engleză.