Marfa poliglota la preturi romanesti

Frustrarea cetateanului roman traitor in vremea cenzurii, care nu izbutea sa gaseasca in tara carti straine decat la biblioteci, a fost rascumparata in mare parte in ultimul deceniu, in urma intrarii pe piata a cartilor straine din varii domenii, accesibile acum inclusiv in librariile de cartier.

E de discutat insa in ce masura oferta se potriveste cu cererea si cat de rentabil e astazi importul de carte straina in Romania.

Ideea de a infiinta o librarie specializata exclusiv pe carte straina ar fi imposibil de aplicat in momentul de fata, pentru ca nu ar putea rezista financiar, considera librarul Adrian Dinu, de la Libraria Kretzulescu din Bucuresti. Ca investitie pe termen lung, insa, nu ar fi de exclus, in conditiile in care ar dispune de o sursa de finantare aditionala care s-o ajute sa supravietuiasca, arata Dinu.

Cauza nu ar fi in principal puterea de cumparare a clientilor, atata vreme cat multe din cartile straine sunt comparabile ca pret cu cele romanesti, iar in unele cazuri mai ieftine, cat faptul ca exista destul de putini cititori cunoscatori la zi ai ofertei “de la sursa”.

“Cei ce vin sa se intereseze de cele mai noi aparitii editoriale din strainatate sunt indeosebi oameni care umbla des , sunt la curent cu ce se publica si stiu exact ce carti noi ar vrea sa gaseasca aici”, spune Adrian Dinu.

Prin urmare, publicul de carte straina din Romania cauta, in general, mai mult tiparituri de non-fictiune, fara echivalent in limba romana si care pot reprezenta investitii pe termen lung – carti utilitare (enciclopedii, dictionare, cursuri, carti de specialitate) si albume de arta.

Potrivit lui Dinu, vanzarea e buna, astfel incat ponderea cartilor straine in cifra de afaceri este “demna de luat in seama”. Cele mai solicitate lucrari sunt albumele de arta, cartile din domeniul calculatoarelor si cele juridice.

In ceea ce priveste beletristica, exista fie best-seller-uri de consum, pentru cine le gusta in original sau pur si simplu pentru cine vrea sa-si amelioreze cunostintele de (mai ales) engleza contemporana, fie editii din clasici. Acestea din urma sunt net mai numeroase decat cartile de literatura contemporana si de literatura pentru copii, mult mai scumpe si, deci, mai rar importate.

“Din pacate, oferta de literatura straina contemporana e mult mai mica decat cererea. Editiile din clasici, de care nu ducem lipsa, nu sunt cerute in mod deosebit, pentru ca, in majoritate, clasicii au fost tradusi si la noi”, afirma librarul Mihaela Baiesu, de la Libraria Mihai Eminescu.

Aici exista, ca mai peste tot, rafturi intregi pline cu carti scoase de editura britanica Wordsworth Editions, de la romanele surorilor Bronte si pana la Thomas Hardy, cu nimic mai scumpe decat traducerile acelorasi oferite in editii luxoase de editura Rao.

Ovidiu Morar, director asociat al grupului de companii NOI, unul din cei mai mari importatori de carte straina din Romania, explica relatia dintre ceea ce se importa si ceea ce se tipareste in tara.

“Editorii romani se inspira din oferta noastra de carte de import pentru planul de traduceri sau de editari in limba romana. Peste 500 din titlurile oferite de noi initial in varianta originala au fost traduse in romaneste.

Cartea de import, de mai multe ori decat va puteti astepta, este ca pret sub cel al cartilor echivalente in limba romana.

De exemplu, cartile de beletristica clasica, Le Petit Larousse comparativ cu Dictionarul Enciclopedic, sau unele carti de arta” *).

Piata fragila a importurilor de carti

Inainte de 1989, singurele carti straine care ajungeau in Romania proveneau din tarile blocului comunist; albumele din Rusia si, uneori, din China reprezentau superaltivul artei tipografice din librarii. Dupa 1990, o data cu boom-ul productiei interne de carte, au inceput si importurile.

“Daca e sa facem putina istorie, e necesar sa amintim ca, din 1991, firma Euromedia, condusa de regretatul Mircea Nedelciu, si primul targ international de carte organizat in Bucuresti au dezvaluit o oferta de carte straina de o diversitate si bogatie uluitoare”, isi aminteste Morar.

Treptat, importatorii s-au inmultit. “Unii au disparut fara urma. Supravietuitori sunt putini si cei mai multi lucreaza la o scara mica – la supravietuire sau la micul castig. Importatori importanti nu sunt mai mult de cinci.

In timp s-a realizat o specializare a importatorilor si interferentele dintre ei sunt relativ putine si intamplatare. Pe o piata atat de fragila, menajarea reciproca dintre competitori s-a impus ca o conditie in lupta pentru supravietuire. As putea spune ca aici competitia a stimulat un comportament civilizat”, sustine Ovidiu Morar.

Evident, o mare parte a importurilor de carte straina sunt justificate de cererea din partea bibliotecilor universitare si academice, a institutelor de cercetare si documentare, a organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale, a bancilor si a firmelor, astfel incat nu numai in puterea de cumparare a cititorului obisnuit sta soarta importatorilor.

Totusi, promovarea cartii straine e mai dificila decat promovarea celei autohtone sau a traducerii. Circuitul – din momentul formularii comenzii la editura straina pana cand cartea ajunge in depozitul importatorului si de aici e selectata sau nu de catre librarii cu care lucreaza importatorul – e mai lung si mai putin elastic decat in cazul unei edituri autohtone, indiferent daca aceasta are sau nu sistem propriu de distributie a cartilor.

Dupa parerea directorului NOI, “importul de carte reprezinta o activitate speculativa, in care riscurile asumate nu-ti ofera si o recompensare financiara proportionala. E o activitate foarte vulnerabila; orice eveniment social sau politic de impact afecteaza cifra de afaceri – de obicei negativ – si intr-o masura mult mai mare decat in alte domenii, cum ar fi cel al bunurilor de consum”.

Cum cartea de import are sanse sa se impuna numai in segmentele de piata unde productia locala e insuficienta, depinde de inteligenta importatorului sa vada unde sunt golurile la un moment dat si sa le umple.

O buna bucata de vreme, NOI a profitat de faptul ca, pana in 1996, piata de carte universitara era complet descoperita, dispunand numai de manuale vechi sau de cursuri xeroxate.

A procurat de la univerisitati din SUA si de la distribuitori din domeniu mari cantitati de carti universitare accesibile ca pret studentului roman si le-a oferit la vanzare patru ani la rand, in octombrie, prin cate un targ deschis la Bucuresti.

“Zeci de mii de studenti si-au completat bibliotecile cu carti americane la preturi simbolice fata de cele originale. Aceste targuri au fost intrerupte in 1997, deoarece cursurile au inceput sa se tipareasca in tara in cantitati suficiente”, explica Ovidiu Morar.

Cunoscatorii de engleza au de unde alege

Pe langa Euromedia, importator cunoscut de beletristica si NOI, importator cu precadere de carte de arta, ceilalti actori principali pe piata sunt Books Unlimited (din 1993), specializat pe carte tehnica si stiintifica si periodice straine, Prior Books Distributors (din 1994), firma care a fondat Clubul Cartii Straine si care importa la noi volumele din gama Enciclopediei Britanice, precum si Centrul Fides de Carte Straina, in acelasi grup cu Centrul Fides de Limbi Straine.

Dintre acestia, la Prior Books se pot face comenzi si de pe site-ul de Internet al firmei, printr-un formular generic adresat persoanelor juridice, iar Books Unlimited are un magazin virtual in toata regula, unde cartile si periodicele pot fi alese din catalog, dupa categorii; de pilda, la categoria economie sunt disponibile 81 de titluri, de la “How To Become A Better Negotiator” de Patterson (MGH, 1996) – pret 157.400 lei – la “Marketing Management” de Csinkota (ITP, 2001) – pret 1.510.000 lei.

Pentru titlurile comandate direct de la editura, pretul, platit integral sau partial in avans, este cel de catalog al editurii, exprimat in lei, la cursul BNR din ziua platii plus 2%, iar termenul de livrare este de 6-8 saptamani. Pentru titlurile comandate din stoc, se aplica un discount de 20%, iar termenul de livrare este de 48 de ore.

In Bucuresti, in afara de arhicunoscuta librarie NOI de la Sala Dalles, mai functioneaza un Centru de Carte Germana (Uniunea Editorilor din Germania) si, incepand de acum doi ani, Centrul de Carte Straina Sitka Alaska, in acelasi grup de firme cu agentia de turism omonima.

Oferta acestui din urma centru, care furnizeaza publicatii provenind de la 13 edituri straine, nu poate fi comparata cu cea a Books Unlimited sau Prior Books, de pilda, care lucreaza cu cateva sute de edituri. Avantajul pe care il exploateaza Sitka Alaska este insa diversitatea geografica mai mare a surselor, spre deosebire de firmele mentionate, importatoare cu precadere de carti in limba engleza.

Pe langa casele englezesti Penguin, Cambridge, Oxford si Routledge, Centrul de Carte Straina colaboreaza si cu edituri germane (Langenscheidt, Huber, Klett, Bibliographisches), franceze (Hachette), spaniole (Edelsa, SGEL) si italiene (Guerra, Messagerie Libri).

Faptul ca limba engleza s-a impus prin forta lucrurilor, respectiv a modelului cultural dominant la ora actuala, explica predominanta covarsitoare a cartilor englezesti si americane. Pe de alta parte insa, cererea de carte straina in alte limbi decat engleza depaseste mult oferta.

“Avem cerere mare si de manuale sau cursuri in germana sau spaniola, si de beletristica in franceza sau italiana”, spune Mihaela Baiesu, care adauga ca uneori solicitarile in acest sens sunt suplinite de editurile romanesti, atat in cazul cartii de uz scolar, cat si prin intermediul editiilor bilingve din scriitori straini.

Carti romanesti in limbi straine

Mihaela Baiesu regreta ca oferta editiilor bilingve, concentrata inainte la Editura Minerva, s-a transformat acum intr-o productie uneori cam inflationista de carti, in special de poezie. Totusi, editiile bilingve raman cautate, atat de romanii care apreciaza si textul original, si traducerea, cat si de turistii straini veniti in Romania care vor sa-si procure literatura romana cu talmacire cu tot.

La Editura Eminescu exista la vanzare editii bilingve din autori romani – Eminescu (Univers si Pontica), Slavici (Romania Press), ca si din autori straini – Rilke (Polirom), Goethe (Ianus) si Baudelaire (o editie a “Florilor raului” scoasa de o editura numita Gunivas, la pretul de 349.000 de lei).

Exista si edituri romanesti care tiparesc carti in limbi straine, cum e Kriterion, specializata dinainte de 1989 in editarea autorilor de “nationalitati conlocuitoare” – maghiari, germani, sarbi – sau Editura Tehnica, unde apar numeroase retroversiuni ale propriilor lucrari scoase initial in romaneste – e drept, acestea destinate in majoritate difuzarii in strainatate.

Cel mai bine se descurca insa, la capitolul carti romanesti in limbi straine, o serie de edituri mai mici care au stiut sa profite de lipsa in librarii a albumelor de prezentare a Romaniei, a oraselor sau a artei romanesti. Aceste albume sunt foarte cerute de turistii straini sau de romanii cu prieteni sau rude in diaspora, indiferent de pret – iar pretul este adesea piperat, pentru ca multe din ele sunt tiparite in strainatate.

Edituri ca Alcor, Ad Stock sau Royal Company s-au impus alaturi de “clasica” Meridiane in materie de albume de arta. Din oferta Royal, un album cu icoane pe lemn costa 245.000 de lei, un album Grigorescu impreuna cu CD-Rom costa 495.000 de lei, iar un album de prezentare a Romaniei (gen “Eterna si fascinanta…”), tiparit la Torino, costa 830.000 de lei.

Daca dintre cartile de import, albumele de arta se vand in general cel mai bine, o explicatie o constituie faptul ca, alaturi de atlase sau de dictionarele enciclopedice, ele sunt oferite cel mai des drept cadou, cu ocazia sarbatorilor, de oamenii cu venituri peste medie.

Mihaela Baiasu nu incurajeaza ideea ca la mijloc aici ar fi neaparat vorba de snobismul posesiunii de carti care “dau bine”.

Are, totusi, o amintire destul de caracteristica pentru portretul parvenitului roman din ultimii ani: “A venit la noi un tip care mi-a spus ca s-a mutat in casa noua si i-a ramas spatiu liber in biblioteca si mi-a aratat cat: cam un metru, de aici pana aici.

Ca sa umple spatiul respectiv, mi-a cerut sa-i aleg (voia sa spuna natura moarta). Pentru el nu conta ce albume, dupa cum nu conta nici pretul platit pe ele”.

*) Interviul cu directorul asociat al grupului NOI a fost realizat de Raluca Tudor