Marta Jakobovits: Metaterra

Transgresiunea constituie una din trasaturile fundamentale ale profilului artistului din toate timpurile. Mai mult, in secolul XX, capacitatea depasirii creative a establishment-ului artistic consacrat, chiar cu riscul polemicii si al scandalului, a devenit un reper in stabilirea ierarhiilor valorice, cu corespondente directe in cotele stabilite de galerii si casele de licitatii. O consecinta a acestei permanente transgresiuni o reprezinta mutatiile care s-au produs la nivelul caracteristicilor ce definesc un gen sau altul. intr-o exemplificare limitata de dimensiunea expunerii noastre, observam ca picturalitatea s-a transferat asupra graficii sau tapiseriei, iar ceramica dobandeste, nu rareori, dimensiunea si calitatea sculpturalului.

O expozitie deschisa la Muzeul de Arta din Cluj de artista Marta Jakobovits, provenind din centrul artistic Oradea, ne face sa meditam la reconsiderarea conditiei si destinului ceramicii. Metoda e aceeasi, a transgresiunii, dovada ca actul e unul artistic de profunzime, dar directia sa, si polemica implicita, se face in sens invers, intr-un demers al reconsiderarii. Jucand intr-un mediu in care regula o constituie contrazicerea in fapt a trasaturilor ce au structurat in timp un gen al artelor decorative, cunoscut si sub numele de sorginte franco-engleza – poterie, Marta Jakobovits reface istoria acestui gen intr-un compendiu personal, subtil si inteligent. Asistam la derularea unui discurs in care recipientului, la origine prima forma ceramica, i se reconstituie destinul. Obiectele expuse sunt asezate pe straturi de pamant sau nisip, in care urmele de flori si frunze uscate ne amintesc originea organica a materiei utilizate. Formele ceramice sunt la inceput asimilabile formelor vegetale, tubulare sau plate, dar si formelor ce amintesc ramasitele umane, parte din humusul reconvertit. Treptat, recipientul ca forma fundamentala prinde contur, functia sa devine explicita, dar culorile glazurilor amintesc inca originea sa telurica. Asistam apoi la o rafinare formala, produs neechivoc al intelectului, iar obiectul avanseaza de la expunerea cu trimiteri atavice, in ambientul organic, la cel al unui suport prismatic, artefactual. Daca in precedentele etape functia utila era tradata, spre exemplu, de prezenta unui recipient cu capac, in aceasta etapa, obiectul recipient devine pretext pentru o speculatie artistica in sine. Componentele utile sunt anulate fuctional si se transforma in componente decorative dedicate doar ochiului privitor.

Schitand traseul imaginat in salile muzeului clujean, am ramane vinovati de impartasirea partiala a laboriosului si rafinatului discurs artistic desfasurat de Marta Jakobovits daca publicul n-ar putea deschide la randul sau portile expozitiei Metattera. Daca nu a facut-o pana acum, il invitam s-o faca.