Maserati Spyder

Termometrul de la bordul Spyder-ului arata 4-5 grade la exterior, iar “senzorul” special de pe capul meu simtea prezenta picurilor de ploaie. Totusi, dupa cateva imbarbatari reciproce, nu am ezitat sa rulam cu vantul in par. Unii dintre noi…

Ce mai conta ca trebuia sa trag niste cadre cu George la volan, la 100 km/h, cu capul dezvelit, inconjurat de picaturi de ploaie? Testam un cabriolet sport, o bijuterie nu alta, iar daca vremea nu tinea cu noi, asta nu era nicidecum o problema majora, cel putin pentru omul de la volan.
Adevarul e ca ne aflam la a doua zi de teste cu Maserati, undeva pe langa Munchen. Dupa o prima zi petrecuta la volanul maiestuosului Quattroporte, incepeam sa savuram calitatile impetuosului Spyder si nu doream ca vremea sa ne strice placerile, pentru ca, trebuie sa recunosc, erau placeri maxime.
La prima ora, ne-a fost prezentat exemplarul cu care urma sa ne petrecem ziua si, dupa un scurt briefing, cheile de contact au poposit in buzunarul meu, pentru urmatoarele 5 ore.
Privit din fata, botul este agresiv, conturat de nervurile capotei si de impunatoarea grila ornata cu clasicul trident. Lateralele sunt foarte echilibrate, fin subliniate de curbele voluptoase ale aripilor. Din pacate, a trebuit sa se renunte la superbele stopuri in forma de bumerang prezente pe versiunea anterioara, din cauza normelor nord-americane, astfel incat spatele a mai pierdut din ingeniozitate, ramanand insa agresiv datorita celor patru iesiri de esapament.
Odata ajuns in interior, constati cu placere ca nu este nici o schimbare fata de Coupe, atata doar ca cele doua pozitii din spate au disparut, pentru a face loc capotei si dispozitivului de retractare aferent. De la prima ochire, ti-e clar ca te afli la bordul unui cabriolet de prestigiu. Practic, se poate spune ca nimic nu lipseste si ca toate comenzile se afla sub control, ergonomia fiind bine studiata.
Iti trebuie un timp de acomodare cu comenzile Cambiocorsa, insa sunt sigur ca cei care vor dori sa o conduca in modul secvential se vor obisnui, cu conditia sa accepte ideea ca 390 CP sunt, totusi, foarte multi si ca trebuie degustati putin cate putin, daca nu vrei sa fii dat la stirile de seara.
Daca vorbim de sute de cai, este deja cazul sa subliniem ca modelul Spyder 4200 a renuntat la vechiul propulsor Maserati biturbo de 3.200 cmc, in favoarea unui motor de provenienta Ferrari. Extrapolat din V8-ul de 3.600 cmc al modelului Modena, acesta atinge noua cilindree prin modificarea cursei si a alezajului. Cu cativa cai in minus, dar cu un cuplu mai important, motorul se dovedeste a fi FANTASTIC! Dotat cu biele Pankl de titan, cu pistoane derivate din cele de curse (practic fara fusta), inertiile acestuia sunt reduse la minimum, asigurand reprize uluitoare! La regimuri de turatie joase, cele patru esapamente emit un sunet grav, caracteristic motoarelor cu 8 cilindri in V, dar, odata in ture, sunetul devine o melodie vioaie.
Familiarizati la rece cu comenzile, pornim pe superbele coline de pe malul lacului bavarez. Pentru inceput in mod automat, standard am putea spune, degustam senzatiile oferite. Placuta surpriza, masina se lasa condusa in regimuri joase si medii de turatie ca un adevarat GT. Sonoritatea extraordinara ne invaluie pana si cu capota la locul ei, dar incetarea ploii ne imbie sa o retractam. Ne oprim si in cateva secunde suntem la bordul unui fermecator cabriolet.
Profitam de ocazie si dezactivam ESP-ul, selectam modul manual si activam optiunea sport, suspensia (Skyhook) devenind mai rigida. Acceleram din ce in ce mai hotarat, luand totusi in calcul sfaturile gazdelor de la Ferrari Germania sa avem grija la radar, iar tempo-ul creste vertiginos. In doar 5 secunde este atinsa suta, iar dupa cateva sute de metri zburam cu 200 km/h. Acceleratiile sunt cu adevarat foarte puternice si, datorita motorului aspirat, continua pana la ruptor.
Trebuie spus ca pana la 140 km/h curentii de aer nu sunt deranjanti, cu conditia ca geamurile laterale sa fie ridicate.
Schimbarile cu cutia Cambiocorsa nu ma conving, timpul de reactie fiind prea lung, asa ca as prefera ca versiunea mea sa fie cu o cutie normala, va rog.
Aspectul cel mai placut vizavi de aceasta cutie raman spriturile automate generate la retrogradare, care sunt delicioase.
Tinuta de drum este bineinteles demna de o masina de calibrul Spyder-ului, insa, o data ce drumurile se degradeaza (atat cat se pot degrada in Germania…), e clar ca masina nu e la fel de rigida ca si Coupe-ul; totusi, reactiile pe care le are atunci cand e provocata (ne-am retras pe un drum cu adevarat laturalnic, ca sa evitam sa fim “turnati” la politie) si cu ESP-ul deconectat sunt progresive, cu conditia ca si pilotul sa stie ce face cu pedala din dreapta. In cazul in care exagereaza nejustificat, risca sa fie depasit de trenul spate, ca sa nu mai vorbim de sol umed, unde va recomand cu tarie sa mentineti ESP-ul in functie si sa fiti cu ochii in patru.