Măsura anticriză în 2011: speranța

Singura soluție rămasă la îndemâna românilor care vor un loc de muncă sau o pâine mai ieftină anul acesta este speranța. Speranța că 2011 va fi mai bun și încrederea în propriile forțe. Acesta este mesajul de început de an trimis de șeful statului, președintele Traian Băsescu. “Să avem încredere în forța, creativitatea și determinarea cetățenilor României!”, se precizează în comunicatul de presă emis de președinție.

Cei mai mulți dintre români au încredere și în forța, și în creativitatea, și în determinarea proprie. Problema este că nu au încredere în stat. Un stat care este și slab, și îngust în viziune, și reticent la orice fel de schimbare care ar presupune mai multă muncă din partea angajaților proprii.

Dacă îndemnul cu încrederea în forțele proprii are logica lui, cel privind speranța este absurd. Același președinte care a declarat de nenumărate ori că marea greșeală făcută de România în perioada de creștere economică record a fost tocmai optimismul fără acoperire îndeamnă acum la optimism. Boala a fost transformată în tratament.

Declarația este cu atât mai greu de înțeles cu cât și situația este cu totul alta. După doi ani în care mediul privat a pierdut peste 600.000 de angajați, în care ratele la creditele în valută s-au dublat, aproape toate taxele și impozitele au crescut și în care evitarea falimentului național a fost posibilă doar prin creditarea statului cu zeci de miliarde de euro de către bancheri, nu poți cere nimănui să aibă speranțe.