MCTI are "drum ingustat" la RomTelecom

Sfarsitul de saptamana a adus cateva clarificari in razboiul declaratiilor dintre cei doi actionari ai RomTelecom – compania elena OTE si Ministerul roman al Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor (MCTI).

Divergentele au plecat de la scopul unui imprumut de 50 mil. $ pe care grecii au acceptat sa-l dea RomTelecom.

In timp ce ministrul comunicatiilor Dan Nica sustinuse saptamana trecuta ca este vorba despre un credit operational, OTE a confirmat transant intr-un comunicat de joi ca va transforma in actiuni acest imprumut la scadenta, peste maximum sase luni.

Vineri, cele doua parti si-au nuantat pozitia: Nica a estimat la 25% probabilitatea transformarii imprumutului in actiuni, daca operatorul roman de telecomunicatii nu va plati la scadenta si a adaugat ca detalierea conditiilor in care va fi acordat imprumutul va fi aprobata de catre CA al RomTelecom la 13 decembrie.

Grecii s-au aliniat de aceasta data la declaratiile lui Nica, numai ca nu printr-un comunicat de la Atena, ci printr-unul semnat de directorul general al RomTelecom, Panagiotis Kargados.

Din noianul de declaratii pe aceasta tema, reies cateva termene de urmarit anul viitor: mai intai, joi seara Nica a spus ca etapa a doua de privatizare a companiei va fi gata in iunie 2002; apoi, potrivit hotararii AGA din 26 noiembrie a.c., pana la 15 aprilie 2002 actionarii trebuie sa decida conditiile unei eventuale majorari de capital plus proportia dintre contributia la capitalul social si credite; intre 15 si 31 ianuarie 2002, partea romana va desemna consultantul care sa “maximizeze valoarea companiei”.

Pe de alta parte, clauzele din documentele de privatizare semnate de autoritatile romane cu OTE in decembrie 1998 lasa putine optiuni MCTI in privinta etapei a doua de privatizare: MCTI va putea vinde maximum 39% din cele 65% din actiuni pe care le detine, o va putea face, in lipsa acordului OTE, doar prin oferta publica, si in plus va trebui sa depuna toate diligentele ca nici un cumparator sa nu detina mai mult de 5%.

aah etern in cazul RomTelecom

Privatizarea RomTelecom a fost si ramane un lung prilej de vorbe si de ipoteze, vorba poetului. In cei aproape trei ani scursi de la semnarea contractului, controversele s-au invartit in jurul pretului pe care grecii de la OTE l-au platit pentru “bijuteria coroanei”.

Daca la Bucuresti multi au fost de parere ca grecii au dat prea putin, la Atena multi au crezut ca OTE a platit prea mult.

Un conflict de opinii si interese suficient de puternic cat sa dea nastere la comisii parlamentare de ancheta de ambele parti ale Balcanilor si chiar la o ancheta judiciara la Bucuresti, in problema comisionului pentru consultant.

In ultimele zile insa, tema predilecta a disputelor s-a mutat in alt plan.

De aceasta data, este vorba despre o serie de clauze din contractul de privatizare si din documentele care il insotesc (acordul actionarilor, contractul de uzufruct), prin care OTE a castigat anumite drepturi speciale, suficiente cat sa blocheze – sau in orice caz sa limiteze elanul Guvernului de la Bucuresti in privinta unei a doua etape a privatizarii operatorului roman de telecomunicatii.

Aceste clauze nu au fost facute publice in intregime niciodata. De fapt, aceasta lipsa cronica de transparenta a guvernelor postdecembriste este adevarata cauza a “valurilor” trecute, prezente si viitoare in cazul RomTelecom.

Mai multe feluri cu Dan Nica

Dan Nica, ministrul de astazi al comunicatiilor, s-a vazut facut sandwich intre prevederile unui contract pe care, desi nu l-a semnat, trebuie sa-l respecte, ca reprezentant al statului roman in calitate de actionar al RomTelecom si obligatia de a pregati piata telecomunicatiilor pentru liberalizarea totala din ianuarie 2003, ca reprezentant al aceluiasi stat roman, de aceasta data in calitate de reglator al pietei.

Adica intre interesele unei companii care deocamdata detine monopolul in sectorul telefoniei fixe si interesul public, care cere deschiderea catre competitie.

Acelasi ministru s-a vazut facut pilaf in conflictul dintre o anumita obligatie de a pastra confidentialitatea unui contract si, din nou, interesul public, care dicteaza necesitatea transparentei, cand e vorba despre o companie cu capital majoritar de stat, si monopolista pe deasupra.

ai tot Dan Nica s-a vazut facut souvlaki de catre actionarul grec al RomTelecom: dupa ce ministrul a declarat cateva zile la rand ca OTE nu va da RomTelecom un imprumut convertibil in actiuni, grupul elen a transmis un comunicat care il contrazice pe oficialul roman.

Fireste, din cauza contradictiei dintre propriile declaratii si cele ale grecilor, Nica s-a vazut facut tzatziki de ziaristii romani.

Paradoxal, toate acestea i se intampla unuia dintre cei mai activi ministri din Cabinetul Nastase, in timp ce colegii sai mai “discreti” stau linistiti pe scaunele lor, in asteptarea inevitabilei pomeni a porcului.

Complicatiile unui contract de succes

Fapt este ca documentele de privatizare contin cateva “mere otravite” care era firesc sa iasa la iveala pe masura ce se apropie momentul adevarului, adica liberalizarea totala a pietei.

Pentru ca ceea ce poti si esti tentat sa ascunzi la vreme de monopol, va fi oricum dezvaluit in toata splendoarea cand vin competitorii.

In spatele disputei pe marginea imprumutului de 50 mil.$ si a unei majorari de capital la RomTelecom stau interesele divergente si nemultumirile reciproce ale celor doi actionari ai companiei, stranse in cei trei ani de la privatizare.

Pe de o parte, statul roman are, in acest moment, interesul ca 1.01.2003 sa gaseasca RomTelecom restructurat, retehnologizat, deci gata sa intre cu capul sus in competitie; iar investitiile necesare sa fie aduse mai ales de greci, ca doar de aceea le-a vandut compania; apoi, sa vanda cat mai bine, cum si cui va considera, restul de actiuni ramase neprivatizate.

De cealalta parte insa, grecii vor ca povara investitiilor sa fie impartita proportional intre actionari – iar statul roman detine totusi 65% din actiuni, minus drepturile de vot pentru 16% -; sa ajunga sa detina pachetul majoritar din companie, indiferent cat de dornici ar fi romanii sa privatizeze restul RomTelecom; sa obtina un profit multumitor pentru OTE; si, la o adica, sa vanda cu un pret bun partea lor de companie.

Nu se poate spune ca dorintele uneia dintre parti sunt mai legitime decat ale celeilalte. Numai ca prevederile contractului de privatizare arunca cele doua parti – dar, ca sa fim drepti, mai ales partea romana – intr-un fel de sah etern.

Pe scurt, lucrurile ar sta cam asa: optiunile de privatizare ale MCTI sunt precis limitate, dar si libertatea de miscare a OTE este ingradita, chiar daca ar strange 51%.

Practic, MCTI, indiferent ce va spune consultantul care va fi desemnat in ianuarie, nu va vinde decat maximum 39% din pachetul de 65%, doar prin oferta publica, si daca n-o face pana in 2003 nu va putea vinde cuiva din domeniul telecomunicatiilor si in plus trebuie sa faca tot posibilul ca nimeni sa nu detina mai mult de 5%.

Cum am ajuns la aceasta concluzie? Daca statul decide sa vanda peste 40% din actiuni, automat OTE are dreptul sa cumpere procentul care sa-i asigure 51% (in prezent ar mai avea nevoie de 16%).

Oricum, contractul acorda OTE dreptul de optiune, dupa 30.12.2003, pentru inca 5%; deci statul trebuie sa pastreze aceste 5% pana atunci. Pana la aceeasi data, statul trebuie sa pastreze alte 16% din actiuni, asupra carora OTE are drept de uzufruct.

Plus ca statul trebuie sa mai pastreze 5% pentru salariatii RomTelecom. 16 plus cinci plus cinci egal 26; scazute din 65 egal fix 39%.

De ce oferta publica? Zice contractul: pana la 30.12.2003, statul nu va transfera dreptul de proprietate nici un fel de actiuni catre un tert, altul decat o institutie publica, fara consimtamantului OTE, cu exceptia cazului de oferta publica.

Dupa 30.12.2003 e si mai si: nu va putea transfera actiuni fara consimtamantul OTE catre un tert, daca acesta furnizeaza infrastructura sau servicii de telecomunicatii.

In plus, niciuna dintre parti nu va putea transfera niciodata mai mult de 7,5% unui tert, inafara ofertelor publice. In toate cazurile, partile trebuie sa faca tot ce pot ca dupa nici o oferta publica sa nu existe un investitor care sa cumpere mai mult de 5%.

Se mai bucura cineva ca am reusit, in 1998, sa pastram majoritatea in RomTelecom? Pe langa aceste clauze, problema pretului primit pare o chestiune minora.

Putem deja anticipa controversele asupra valorii companiei si discutiile despre cine a dat banii pentru investitiile de pana acum. Dar despre toate acestea in episoadele din 2002 ale serialului “RomTelecom forever”.

Pentru RomTelecom, va rugam reveniti

Conditiile in care grupul elen OTE va acorda operatorului national roman de telecomunicatii un credit de 50 de milioane de dolari nu au fost inca stabilite, fiind in faza de negociere si vor fi prezentate spre aprobare Consiliului de Administratie al RomTelecom, in data de 13 decembrie 2001.

In plus, Dan Nica, ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei, considera ca nu poate fi vorba deocamdata de o majorare a capitalului social, inainte de alegerea consultantului pentru privatizarea RomTelecom.

Saptamana trecuta, consiliul director al operatorului elen de telecomunicatii OTE a decis acordarea unui credit operational catre RomTelecom sau Cosmorom, in valoare de 50 de milioane de dolari, cu scadenta la sase luni.

Ca urmare a acestei stiri, a fost emisa ipoteza potrivit careia imprumutul este de fapt o cumparare ascunsa de actiuni RomTelecom si majorare a capitalului social, deoarece este putin probabil ca operatorul roman sa poata achita datoria la termenul stabilit.

De altfel, OTE si-a exprimat clar joi dorinta de convertire a sumei in actiuni, intr-un comunicat oficial.

“Pana acum, nu s-a luat nici o decizie referitoare la convertirea creditului operational de 50 de milioane de dolari in actiuni si nici nu se poate lua, din moment ce hotararea o va lua CA saptamana viitoare (aceasta nr). Numai Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor poate lua o decizie referitoare la capitalul social, iar aceasta adunare nu a avut loc si in plus, in AGEA statul are drept de veto”, spune Nica.

Cele 50 de milioane de dolari reprezinta un credit operational pe termen scurt, ce vor fi acordate de OTE pentru RomTelecom, iar modalitatile de returnare a imprumutului urmeaza a fi stabilite de management.

In cazul AGEA, exista posibilitatea ca atunci cand actionarii se vor intalni sa se decida modificari ale capitalului social.

Exista insa mai multe solutii pentru aceasta, una dintre ele fiind neacordarea de dividende actionarilor, respectiv repartizarea profitului in capitalul social, iar noile actiuni vor fi in acest caz repartizate conform procentajului detinut de fiecare parte.

Potrivit lui Nica, orice actiune nu va fi realizata decat pe baza studiilor consultantului ales de partea romana, actiune ce va avea loc intre 15 si 30 ianuarie 2002, pentru ca se doreste maximizarea valoarii de piata a companiei.

In plus, din punct de vedere financiar, actiunile ramase nu pot fi vandute sub limita sumei din 1998, de 80,15 dolari pe actiune.

“Motivul este acela ca aceasta companie s-a dezvoltat in aceasta perioada de timp. Au mai fost investiti, intre timp, 1,5 miliarde de dolari, performantele tehnice au crescut sensibil fata de 1998, atat in ceea ce priveste capabilitatea tehnica, gradul de digitalizare a retelei, precum si aparitia de noi servicii pe piata”, considera Nica.

Nica a declarat insa ca exista posibilitatea ca acest imprumut sa fie convertit in actiuni RomTelecom, in situatia in care societatea nu isi va plati datoria la termen.

Intr-un comunicat de presa dat publicitatii miercurea trecuta, conducerea MCTI afirma ca cele 50 de milioane de dolari reprezinta “capital de lucru”, iar in cazul in care suma nu va putea fi returnata “se vor aplica prevederile legale si contractuale privind penalitatile sau daunele-interese, inclusiv posibilitatea executarii silite”.

Comunicatul nu facea insa referire la celelalte posibilitati de rambursare a creditului, intre care conversia in actiuni, prelungirea scadentei sau obtinerea altor credite, variante care fac parte din uzanta financiara.

“Optiunile disponibile vor fi luate in discutie de actionari numai in momentul in care imprumutul va ajunge la scadenta si daca se va constata ca RomTelecom nu are capacitatea de a inapoia banii, a spus Nica. Personal, cred ca probabilitatea transformarii datoriei in actiuni este de sub 25%”.

Posibilitatile de actiune pentru vanzarea restului de titluri sunt insa limitate si aflate sub presiunea exercitata de conditiile stabilite prin documentele de privatizare. (vezi dreapta)

Ministrul Comunicatiilor sustine ca OTE “s-a angajat unilateral” sa furnizeze cei 50 de milioane de dolari societatii RomTelecom, suma fiind necesara sustinerii financiare a programului de restructurare stabilit de noua conducere manageriala a societatii.

Acesta prevede redirectionarea tuturor resurselor financiare catre investitii care sa genereze venituri imediate, menite sa redreseze financiar activitatea companiei, sa creasca lichiditatea si sa consolideze activitatea operatorului national in perspectiva liberalizarii pietei telecomunicatiilor de la 1 ianuarie 2003.

De asemenea, planul de restructurare stabileste stoparea tuturor cheltuielilor nejustificate si transferul acestora catre investitii. Derularea programului investitional necesita o finantare totala de 450 de milioane de dolari, care va fi atrasa prin credite sau prin majorari de capital.

Oficialul MCTI a mai declarat ca restructurarea RomTelecom este impusa nu numai de evolutiile de pe piata telecomunicatiilor, dar si de necesitatea respectarii angajamentelor asumate de companie in cadrul conventiei de credit in derulare cu Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

“In calitate de principal creditor al RomTelecom, institutia financiara internationala a solicitat grupului OTE sa furnizeze companiei o finantare de minimum 50 de milioane de dolari, pentru a se solutiona problemele actuale de deficit numerar”, sustine Dan Nica.

Ministrul Comunicatiilor a calificat drept “speculatii” declaratiile reprezentantului PNL, deputatul Eugen Nicolaescu, privind incasarea unei sume de 750 de milioane din privatizarea RomTelecom in anul 1998 si “disparitia” unei sume de 75 de milioane de dolari.

“As dori sa spun ca sunt speculatii ce tin de jocurile de pe piata telecomunicatiilor, dar in nici un caz nu putem accepta alegatii de tipul a€ose incearca vanzarea a 16% din RomTelecom pentru 50 milioane de dolaria€?. Daca pentru 35% au fost platiti 675 de milioane de dolari, 50 milioane de dolari cat% ar reprezenta? Va spun eu: 2,5%”, a spus Nica.

Oficialul MCTI crede ca afirmatiile reprezentantului PNL ar putea fi explicate prin aceea ca “domnia sa se afla sub socul FNI si nu a revenit la modalitatile normale de calcul”.

Drepturi speciale obtinute de OTE prin contract

Contractul de privatizare al RomTelecom, incheiat in ultima zi a anului 1998, a starnit de la inceput controverse la Bucuresti si Atena. Cel mai disputat aspect a fost atunci pretul cu care a fost vanduta o “bijuterie a coroanei”.

In aceste zile insa ies la iveala clauze din contract mai susceptibile sa dea impresia ca statul roman a facut atunci o afacere nu prea reusita, fie ca autoritatile de atunci si-au dat sau nu seama de semnificatia lor.

Sa vedem cateva dintre “drepturile speciale” castigate OTE prin contract:

@ dreptul de uzufruct asupra a 16% din actiunile RomTelecom (sau acel procent mai mic care adunat cu actiunile detinute de Oterom – n.r.: un off-shore detinut de OTE – sa insumeze 51% din total), care se pastreaza atat timp cat statul roman detine cel putin 25% din companie, iar Oterom cel putin 35%;

@ dreptul de preemtiune asupra unui numar suficient de actiuni care sa asigure un total de 51% din actiunile RomTelecom; acest drept trebuie exercitat in termen de 45 de zile de la notificarea din partea statului roman, daca acesta ar ramane prin aceasta vanzare cu mai putin de 25% din actiuni;

@ dreptul de veto in Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor – n.r.: adunare care decide, printre altele, majorarea capitalului social – atat timp cat Oterom detine cel putin 25% din companie;

@ dreptul de optiune privind cumpararea de la statul roman a unui numar de actiuni reprezentand, la 30 decembrie 1998, 5% din totalul actiunilor emise de RomTelecom, drept ce poate fi exercitat intre 30.12.2003 si 30.03.2004;

@ dreptul de a bloca initierea unei oferte publice de actiuni RomTelecom efectuata de statul roman, pana la 30.12.2001;

@ dreptul de a pastra controlul in AGA si CA pana la 30.12.2003