Mediu: Remat: Incepem sa reciclam

Aproape toate gropile de gunoi din principalele municipii vor trebui inchise in maximum 3-4 ani, in timp ce presiunea responsabilitatii de a fi membru UE si de a respecta tinte precise privind gradul de reciclare al diferitelor materiale au luat prin surprindere marile companii locale.
Cea mai mare pondere in deseurile colectate este reprezentata de metalele feroase care provin in mare parte de la foste fabrici dezafectate. Insa, in momentul in care va fi finalizat procesul de dezafectare a instalatiilor industriale care nu mai functioneaza, jucatorii de pe piata de valorificare si reciclare vor fi nevoiti sa se reorienteze catre deseuri mai accesibile, cum ar fi cauciurile sau masele plastice. Remat-urile (Reciclarea materialelor) sunt veriga de legatura intre cei care produc deseuri si cei care pot folosi materie prima secundara in procesul tehnologic. Cele 52 de remat-uri si de companiii care activeaza in acest sector achizitioneaza si valorifica deseurile produse de marile centre industriale sau, in mai mica parte, de catre populatie.
“Se aduna marfa in centre locale sau regionale de colectare, se transporta la marile centre de colectare, dupa care, in functie de tipul de material si de utilajele companiei respective, deseurile sunt sortate si pregatite pentru a reintra in circuitul materiilor prime”, explica Alin Petrut Teiusanu, director executiv al Asociatiei Organizatia Patronala si Profesionala Remat.
Dupa cum spune Teiusanu, achizitionarea deseurilor se poate face pe doua cai principale. Prima este colectarea direct de agentii economici, adica preluarea de deseuri direct de la marile instalatii industriale, iar cea de-a doua este colectarea de la populatie, prin intermediul perosoanelor care strang resturile metalice, de sticla sau de hartie si de carton de pe strada.
O alta metoda ar fi castigarea unei licitatii cu o administratie locala, prin care aceasta sa contracetze serviciile de colectare, de transport si, eventual, de depozitare, pentru respectivele deseuri. Ajunse la remat, deseurile trebuie sortate, curatate si modelate pentru a putea fi folosite ca materie prima secundara. In cazul deseurilor feroase de exemplu, ele vor trebui sa respecte anumite dimensiuni care sa le permita cumparatorilor, respectiv combinatelor siderurgice, sa le foloseasca pe propria linie de productie. Necesitatea unui parteneriat puplic-privat cu una dintre municipalitati este determinata de legea romaneasca, ce nu permite achizitionarea deseurilor metalice de la populatie.
“In ceea ce priveste colectarea de deseuri de la populatie trebuie spus din start ca legislatia spune foarte clar ca ceea ce numim colectare selectiva poate fi facuta numai de catre administratiile locale”, spune Teiusanu. Pentru a putea efectua aceasta activitate, orice remat este obligat sa dezvolte un parteneriat cu administratia locala.

Colectarea deseurilor, un proces greoi
O parte dintre primarii au inceput sau chiar au incheiat o serie de proiecte pilot privind colectarea selectiva, dupa tipul de material din care este compus deseul, insa colectarea selectiva la scara larga pare inca greu de implementat, in special din cauza mentalitatii cetatenilor.
Una dintre problemele care inca nu au ramas pe deplin rezolvate insa este chiar clasificarea deseurilor. “Modelul romanesc de clasificare a deseurilor a fost pana acum bazat pe tipul de material folosit, respectiv, metale, feroase sau neferoase, hartie si carton, sticla si mase plastice. Sistemul a ramas insa in urma fata de limbajul folosit de catre directivele europene. De exemplu, ele precizeaza necesitatea colectarii selective a ambalajelor si a materialelor de ambalaje”, explica directorul executiv al patronatului remat-urilor. Necesitatea unei noi tipologii de clasificare este determinata si de evolutia materialelor care circula pe piata.
Ambalajele unora dintre sucurile la cutie de exemplu contin si carton, si hartie, si mase plastice, fapt ce ingreuneaza foarte mult un eventual proces de reciclare, instalatia necesara presupunand un efort financiar considerabil pentru o gama de deseuri cu o pondere aproape nesemnificativa in total. Conform reglementarilor europene, pe care ni le-am asumat in capitolul 22, de mediu, din tratatul de aderare, producatorii de bunuri sunt obligati sa retraga de pe piata un anumit procent din totalul de ambalaje puse in circulatie la nivelul populatiei.
“Daca ne uitam in zona responsabilitatii trebuie sa spunem ca ea nu pica numai pe umerii distribuitorilor, ci si pe ai producatorilor si pe ai autoritatilor publice. Remat-urile sunt o afacere, responsabilitatea lor nu este de interes public, ele trebuie sa-si faca treaba rentabil”, a declarat Teiusanu.
Colectarea selectiva se adreseaza in primul rand deseurilor provenite de la populatie, producatorii fiind obligati de normele in vigoare sa aplice un management al deseurilor cat mai eficient pentru a evita amenzile de la Garda Nationala de Mediu.
Cererea fata de materia primara secundara produsa in remat-uri este una consistenta. Circuitul metalului feros este relativ simplu. Dupa dezactivarea, falimentarea sau pur si simplu abandonarea fostelor instalatii industriale, halele industriale cu linii de productii cu tot sunt taiate, transportate la un remat, sunt aduse la dimensiuni si calitati standard ale materialului, dupa care se livreaza noua materie prima inapoi la marile centre siderurgice.
In cazul hartiei si cartonului este asemanator, oferta fiind in proportie covarsitoare inghitita de catre fabricile de hartie. Pentru a exista o piata adevarata de produse reciclate este nevoie de o cerere care sa acopere oferta.
In caz negativ situatia ar putea semana cu a investitorilor care au cheltuit sute de mii de euro pe instalatii eoliene, cu care pot produce energie “verde” pe care nu o pot vinde pentru ca nu o cumpara nimeni si nici nu-si pot permite sa-si dezvolte singuri infrastructura de transport pana la potentialii clienti.
Un exemplu concret pe piata deseurilor este cauciucul. “In momentul in care a aparut cerere pentru astfel de deseuri au aparut si investitorii care au dezvoltat o afacere in acest sens”, spune Teiusanu.
Rentabilitatea unei afaceri de tipul remat-urilor depinde foarte mult de partea de logistica, transportul deseurilor pe distante lungi diminuand sensibil rata de profitabilitate.
Pana nu demult, principalul transportator de deseuri din Romania erau Caile Ferate Romane. Faptul ca CFR nu a putut garanta integritatea marfurilor pana la destinatie a luat forma unor procese cu mize consistente inaintate de catre diverse firme de reciclare companiei de stat. Ulterior, procesele au fost castigate si s-au finalizat cu despagubiri usturatoare pentru CFR. De altfel, Teiusanu a precizat ca patronatul pe care il reprezinta a inaintat la Oficiul Concurentei o plangere pe adresa CFR, fundamentata pe faptul ca firma de stat a ridicat tariful transportului fara a prezenta motivele financiare de cuviinta.