Megaplan pentru o megaredresare

Liderii Uniunii Europene au conceput un plan pentru a transforma aceasta regiune din una cronic neperformanta intr-un titan economic care sa concureze puterea Statelor Unite la nivel global. “Planul de Actiune in domeniul Serviciilor Financiare” este un pachet de 44 de legi, norme si reglementari destinate sa stimuleze productivitatea, sa amelioreze ritmul de crestere economica si sa creeze locuri de munca pentru cetatenii Comunitatii, in toate domeniile in care UE este devansata de performanta americana.
“Beneficiile potentiale sunt imense” spune Frits Bolkestein, comisar UE pentru piete interne, responsabil cu implementarea planului. Economistii sunt de parere ca aplicarea tuturor masurilor propuse ar putea creste productia economica a Uniunii de la 0,5% la 0,7% anual.
Ideea pe care se bazeaza acest plan este una simpla: reguli comune pentru toate tranzactiile financiare derulate in toate cele 15 state membre ale UE pana in 2005, care vor transforma pietele financiare regionale, fragmentate, intr-o piata de capital pan-europeana. Daca acest obiectiv va fi atins, se prevede o crestere economica fara precedent in zona euro, prin scaderea costului capitalului, incurajarea investitiilor cross-border in cadrul Uniunii si atragerea de investitii suplimentare din afara UE.
Planul este sustinut cu entuziasm de unele companii financiare din sectorul privat. Matthew Barrett, presedintele grupului britanic de servicii financiare Barclays PLC, care opereaza in 10 din cele 15 state membre UE, apreciaza ca acest plan este “esential pentru indeplinirea altor obiective” strategice, inclusiv impulsionarea cresterii economice europene. “Europa nu si-a capitalizat integral potentialul de dezvoltare economica”, mai adauga Barrett. “O piata robusta pentru servicii financiare va fi un important punct de sprijin”.
Viziunea pe care acest proiect o ofera este intradevar una fascinanta. O data cu implementarea setului propus de reguli, banci britanice vor putea sa acorde credite ipotecare cetatenilor germani, iar specialisti in investitii din Finlanda si-ar putea promova fondurile mutuale in Spania, valorificand aceste capitaluri pentru a investi in industria italiana, spre exemplu. Pe tot continentul, clientii institutiilor financiare ar culege roadele competitiei acerbe intre furnizorii de servicii financiare din toate tarile UE.
Totusi, temerile referitoare la costurile de implementare a noilor regulamente si la protejarea imperiilor economice si financiare se combina cu aversiunea la schimbare si fata de pierderea controlului catre outsideri. Rezultatul firesc consta in dispute aprige de fiecare data cand Comisia de la Bruxelles vine cu noi propuneri privind consolidarea pietelor financiare pan-europene. “Sunt implicate 15 state care vor fiecare sa-si impuna sistemul propriu drept standard”, spune John Mogg, oficial al departamentului UE pentru reforme ale pietelor financiare. “Pretindem statelor membre sa faca modificari serioase chiar in miezul sistemului lor legislativ si al procedurilor de executie”.
Datorita sprijinului acordat de sefii statelor europene planul isi respecta termenele calendaristice. Din cele 44 de propuneri, 29 au fost deja legiferate. In ultimele 12 luni, UE si-a dat in unanimitate acordul asupra standardelor comune de valorificare a colateralelor in caz de faliment, au definit limita de demarcatie intre tranzactii legale pe piata bursiera si operatiuni ilegale ale persoanelor din interiorul companiilor listate la bursa, si au programat adoptarea unui standard comun pan-european in domeniul contabil pana in 2005. De asemenea, au fost stabilite reguli pentru vanzarea unitatilor de fonduri mutuale peste granite si pentru investitii ale acestor fonduri cross-borders, si s-au luat primele masuri pentru a permite ca pensiile castigate si acumulate intr-un stat al Uniunii sa poata fi platite in orice alt stat din sistem.
Unele aspecte cotroversate au intarziat discutiile, punand in pericol integritatea planului. Dintre acestea, cel mai important vizeaza cadrul de preluare (takeover code), o lege complexa care reglementeaza modalitatile in care companiile se pot apara impotriva tentativelor de preluare ostila. Aceasta propunere ar incuraja fuziunile cross-border, contribuind la formarea unor consortii europene puternice, capabile sa concureze companiile americane pe piata globala. Proiectul legislativ a fost insa retras din cauza protestelor unor state, iar Comisia Europeana lucreaza acum la o varianta de compromis.