„Mein Kampf”, liber la copyright, uriaș succes de casă/ de Lucian Vasilescu

Scrisă de Adolf Hitler în anii 1923-1924, pe când se găsea încarcerat în Bavaria, la Landsberg am Lech, pentru o tentativă de lovitură de stat eșuată, „Mein Kampf” – „Lupta mea” a devenit cartea de căpătâi a național-socialismului, la fel cum „Cărticica șefului de cuib” de Corneliu Zelea Codreanu oferea straie ideologice Mișcării Legionare din țara noastră.

Mult mai târziu, o altă carte, „Micuța carte roșie” a lui Mao Zedung, încerca, în anii 1960, să justifice „Revoluția Culturală” lansată de șeful statului și al Partidului Comunist Chinez.

Acum, în 2016, la 70 de ani de la moartea lui Hitler, „Mein Kampf” a devenit, conform legii, liberă de drepturi de autor (care au aparținut până acum landului federal Bavaria), astfel încât oricine o poate publica.

În Germania, la începutul anului, a fost publicată, pentru prima oară după al doilea Război mondial, o ediție adnotată a „Mein Kampf”. Cartea s-a situat de la început pe primele poziții ale topurilor de vânzări, ajungând în scurt timp pe locul I, la categoria nonficțiune, în top-ul revistei „Der Spiegel”. Editorii proiectului au fost luați prin surprindere, iar cererile au depășit de mai bine de patru ori tirajul inițial al cărții.

Până în 1945, când a luat sfârșit cel de-al doilea Război mondial, „Mein Kampf” se vânduse în 12 milioane de copii și fusese tradusă în aproape 20 de limbi.

Săptămâna trecută, publicația italiană (de dreapta) „Il Giornale” (proprietate a familiei Berlusconi) a distribuit „Mein Kampf” la pachet cu întreg tirajul ziarului (cca 200.000 de exemplare).

„A cunoaște pentru a putea respinge” – și-au justificat gestul editorii.

„Un demers sinistru!” – a reacționat Renzo Gattegna, președintele comunității evreiești din Italia.

Polemicile pe marginea oportunității re-publicării „Mein Kampf” nu vor înceta niciodată. Până la urmă, însă, parafrazând o expresie celebră, „răul se ascunde în mintea celui care citește…”