Melodrama revine, cu un premiu-surpriza

Considerat unul dintre cei mai interesanti regizori ai “noului val” australian, John Duigan este autorul unor filme inegale ca valoare – unele excelente (“The Winter of Our Dreams”, “The Year My Voice Broke”, “Flirting”), altele doar incitante (“Wide Sargasso Sea”, “Sirens”). “Cu capul in nori”, pentru realizarea caruia regizorul spune ca i-au servit ca sursa de inspiratie doua pelicule clasice: “Fiica lui Ryan” si “Doctor Jivago”, nu face parte din prima categorie si cu mari rezerve ar putea fi inclus in a doua. Desi Duigan sustine ca are o mare pasiune pentru perioada interbelica, intens cercetata pe vremea studiilor universitare (sau poate tocmai din acest motiv), filmul este un inventar perfect al tuturor cliseelor vazute in productiile pe aceasta tema. De la frenezia perioadei interbelice pana la tragismul razboiului, de la despartirile ravasitoare la regasirile anticipate indelung pe front, de la ocupatia nazista la eroismul Rezistentei, filmul nu rateaza nimic din ce s-a crosetat anterior despre epoca respectiva. Povestea incepe in 1933, in campusul Universitatii Cambridge, in noaptea in care Gilda Besse, o milionara rasfatata, da navala in camera timidului student Guy. Flatat ca cea mai scandaloasa, rebela si, mai ales, sclipitor de frumoasa fiinta din preajma l-a ales, Guy ii ofera nu numai adapost, dar si devotamentul sau definitiv si neconditionat. Astfel ia nastere o pasiune care il va purta prin Anglia si Franta, pe urmele nestatornicei Gilda, singurul in stare sa-i desparta fiind razboiul, la care constiinta ii dicteaza lui Guy sa ia parte cu pretul despartirii de iubirea sa. Filmul se vrea o fresca a celui de-al doilea razboi mondial (pe care il evoca insa in tuse slabe si neconvingatoare, in cateva cadre de opereta) si un condensat de nostalgii dupa generatia pierduta, anii nebuni, boema pariziana, avangardism, jazz, indrazneala, pasiune, dezinhibare, erotism si eroism, sacrificiu, aspirand in van catre Hemingway sau Henry Miller. Pacatul lui evident este insa ca isi aglomereaza personajele cu tot felul de calitati capitale. Gilda, Guy, Mia (o refugiata spaniola cu aspiratii de balerina, trecut de stripteuza si vocatie de Ioana d’Arc) devin rapid fapturi supraomenesti, neverosimile. Povestea vireaza in melodrama inca de la primele cadre (in care o ghicitoare ii prezice Gildei viitorul) si o tine tot asa, de-a lungul unor aventuri cu aer de soap-opera in care dragostea se revarsa pe fundalul razboiului (gen “Pana cand ne vom revedea”, “Pearl Harbor” etc.). Motivul pentru care filmul se detaseaza de celelalte productii de gen este insa unul singur: Charlize Theron, supriza adorabila din acest ou de ciocolata dulceag si interminabil. Fie ca sunteti sau nu fani ai actritei premiate cu Oscarul anul trecut pentru “Monster”, aici o puteti urmari in toata splendoarea, feminitatea si verva cu care o interpreteaza pe Gilda (numele trimite, nu intamplator, la personajul Ritei Hayworth din 1946). Daca Penelope Cruz e picanta si senzuala in rolul Miei (cele doua femei alcatuiesc un tablou superb impreuna), iar Stuart Townsend cam sters in rolul lui Guy, Charlize este o prezenta fascinanta, care nu va va dezamagi nici o clipa, contrastand puternic cu nota generala a filmului.

* “Cu capul in nori”/”Head in the Clouds” Productie SUA-Canada-Marea Britanie, 2004. R: John Duigan. Cu: Charlize Theron, Penelope Cruz, Stuart Townsend. Premiera: 18 martie. Distribuit de New Films Romania