MEMORIA CARTII POSTALE / Miss România: "Publicul inghite"

Această concepție poate fi regăsită nu doar in realitatea mediatică și mondenă a acelor vremi, ci și in năzdrăvana mass-media a zilelor noastre. Stabilirea unei dezonorante și poate nedrepte similitudini intre Nicolae Constantin, directorul revistei “Realitatea ilustrată” – organizatorul real in februarie-martie 1929 al primului concurs de Miss România – și personajul caricaturizat de Cezar Petrescu in roman nu ar fi atât de relevantă, pe cât ar fi comparația intre vechiul și prezentul arsenal de intrigi penibile, interese meschine, sforării orientale, entuziasme lacrimogene și onerozități fără scrupule pe care ecourile dâmbovițene ale acestei foarte profitabile industrii internaționale a frumuseții le-a produs și le produce in România.  Greu de stabilit prima câștigătoare a unui concurs de frumusețe in România. Dacă optăm pentru o maximă adâncime istorică, atunci iese la iveală domnișoara Maria Peligrad, o foarte frumoasă țesătoare din Săliștea Sibiului, care a câștigat acest titlu in cadrul unui concurs organizat in 1906, la a 40-a aniversare a domniei Regelui Carol I, și desfășurat in Parcul Filaret din Capitală (viitor parc Carol, apoi al Libertății), pe timpul unui … târg meșteșugăresc ce reunea meșteșugari din tot Regatul, dar și din Transilvania aparținând Austro-Ungariei. Dacă optăm pentru criteriul recunoașterii internaționale, atunci o descoperim pe domnișoara de doar 17 ani, Magda Demetrescu, câștigătoarea, la 3 martie 1929, a concursului organizat de revista “Realitatea ilustrată” – autorizată s-o desemneze pe Miss România de către Asociația Internațională pentru Cultura Frumuseții din Galveston, Texas, cea care o desemna apoi in Statele Unite pe Miss Univers. Măgduța noastră a reușit atunci să se claseze a șasea din 40 de concurente la titlul de Miss Univers, obținând un premiu de 100 de dolari și un ceas de mână (pe atunci, aveau o mult mai mare valoare atât dolarii, cât și ceasul) față de premiul cel mare de 1.000 de dolari. Nu cunoaștem componența acelui juriu pentru Miss Univers, dar juriul autohton pentru Miss România 1929 chiar a avut credibilitate, el incluzându-i pe scriitorul Liviu Rebreanu, pe actrița Maria Giurgea, pe sculptorul Karl Storck, dar și pe profesorul Tzigara Samurcaș – președintele Fundației CAROL I – sau pe prințesa Alexandrina Cantacuzino. Condițiile de participare din acea vreme erau și ele la fel de “solide”, in comparație cu cele actuale, accentul fiind pus pe moralitate (“profesiune cinstită” – adică nu prostituată, fie ea și de lux, și “mijloace de trai onorabile” – adică nu o muritoare de foame), fiind excluse artistele de teatru și cinema, de “varieteu” sau manechinele, adică fotomodelele de astăzi. Nici vorbă de expunere in costume de baie sau, Doamne ferește, in bikini. Arhivele – deși incomplete – indică totuși o Miss România anterioară Magdei Demetrescu, in persoana Marioarei Gănesco (Jănescu) pe care o care poștală de epocă ne-o prezintă drept „la plus belle femme d’Europe” in anul 1928, ca urmare a unui concurs organizat la Paris de toate „grands journaux d’Europe”. Să fie vorba oare, vorba lui Cezar Petrescu, de o revistă și organizatoare rivală “Realității ilustrate” pentru o altă Miss România? Cert este că la vremea aceea, spre deosebire de actualul furnicar de afaceri și aranjamente pe bani grei din spatele unei semidocte industrii de divertisment mioritice, participarea la preselecțiile pentru Miss România din toate cele foste 72 de județe ale României Mari era considerată ca un fel de datorie patriotică pentru frumoasele june românce și părinții acestora. Atitudinea era justificată prin faptul că – așa cum arăta primul președinte de juriu (cel din 1929) in calitate de ministru de Interne, Alexandru Vaida Voievod – “acest concurs va insemna o valoroasă propagandă pentru țara noastră in toată lumea”, mai ales când Miss România va urca pe scena de la Miss Univers. Astăzi, mioriticele noastre Miss-e visează doar la o cât mai americană carieră de top-model, un cât mai bănos aranjament matrimonial sau, in cel mai rău caz, măcar la o copertă de Playboy, Maxim sau FHM (ediția dâmbovițeană). Astăzi lumea s-a globalizat, brandul Miss Univers aparține din 1996 magnatului american Donald Trump, a cărui firmă organizatoare scoate bani frumoși din spectacolul festiv, iar misele naționale participante au drept moto un mesaj de pace, toleranță și ințelegere. In plus, in Românica secolului XXI, spre deosebire de cea din secolul XX și in ciuda talentului narativ-imaginativ al lui Cezar Petrescu, cu un titlu de Miss la activ se poate atenta cu mult succes la o inaltă funcție administrativă (cum ar fi cea de prefect, adică un fel de Tipătescu feminin, mult mai rasat) sau la o fulminantă carieră politică de top (un fel de Zoe bărbată, mult și atent rafinată, pusă pe funcție in vârful prezidiului).          

CĂLIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) și doctor (Magna cum Laude) in științe militare, a fost ofițer in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presă scrisă și apoi ca ofițer specialist in operații psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo și Afganistan. A publicat mai multe volume despre propagandă, război mediatic și istorie militară in România și Statele Unite. Din 2008 este colaborator permanent al “Ziarului de Duminică” și revistei “Flacăra”.