Menghina dintre integrare si alegeri

In pofida valului de masuri sociale anuntate de Adrian Nastase si “noua ofensiva politica” a PSD care il are de fapt in frunte pe presedintele Iliescu, al carui fiecare gest in ultima vreme poate fi masurat in voturi, liderii politici ai puterii sunt obsedati de acea lege de fier a regimurilor postcomuniste – toate partidele aflate la guvernare au pierdut alegerile, fie ca erau de stanga, fie ca erau de dreapta.

Este adevarat ca in Romania intra in joc cateva particularitati despre a caror relevanta PSD pare perfect constient. Mai precis, este vorba de doua particularitati: 1) inexistenta in Romania a unui electorat masiv de dreapta si 2) lipsa unei forte politice constituite care sa prezinte electoratului o alternativa la guvernare. Ceea ce complica, insa, socotelile PSD este faptul ca acest an 2003, inclusiv 2004 ca an electoral, joaca un rol decisiv in procesul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana cu termen-tinta 2007. In ce consta complicatia? Cerintele integrarii in UE, repetate mereu cu insistenta de Comisia de la Bruxelles, sunt prin natura lor impopulare. S-ar putea enunta chiar statistic ca, cu cat reforma se efectueaza mai rapid, cu atat scade popularitatea guvernului in sondaje. Cea mai recenta confirmare a acestei reguli a jocului o ofera Bulgaria. Instalat la putere in iunie 2001, guvernul condus de fostul rege Simeon de Saxa-Coburg a trezit mari sperante in populatia bulgara. Procentajul urca atunci la 65-69% popularitate. Premierul bulgar Simeon a numit ca ministri mai multi tineri reformatori educati in Occident, care au trecut la masuri radicale fara sa se sinchiseasca prea tare de mentalitatea si predispozitiile populatiei. Bineinteles, aceasta performanta i-a atras aplauzele Bruxellesului si chiar recunoasterea acelui merit pe care il dorim si noi cu pasiune – economie de piata functionala. Dar populatia bulgara s-a aratat nemultumita de faptul ca Bulgaria a ramas scaldata in saracie, iar imbunatatirea nivelului de trai promisa de Simeon se lasa asteptata. In sondaje, popularitatea guvernului Simeon a inregistrat o cadere libera care in iunie 2003 a atins 21-22%. Alarmat de aceasta cadere, premierul Simeon a procedat recent la o remaniere dura a guvenului: ministrii educatiei, sanatatii si transporturilor au fost demisi, iar influentul sef al grupului parlamentar al Miscarii Nationale Simeon a fost numit vicepresedinte al guvernului insarcinat cu coordonarea programului de integrare a Bulgariei in UE. La toamna vor avea loc in Bulgaria alegeri locale, asa incat vom putea constata si la urne procentajul de popularitate al partidului lui Simeon.

Sunt convins ca domnii Nastase, Iliescu si mai ales Cozmanca urmaresc indeaproape experienta bulgara. Asa cum am mai subliniat, guvernul Nastase este prins in menghina dintre cerintele integrarii si votul popular. Asta poate fi si explicatia grabei cu care s-a lansat in campania electorala, ofensiva politica initiata prematur, fara sa tina seama ca de fapt in toamna aceasta va avea loc referendumul privitor la Constitutie, moment politic caracterizat mai curand de necesitatea unui consens national decat de o competitie intre partide. Face impresia unui alergator de cursa lunga de 3.000 de metri care-si consuma energia in primele tururi in loc sa-si pastreze suflul pentru competitia decisiva pe ultima suta de metri. In politica, alegerea momentului potrivit pentru lansarea ofensivei poate conditiona succesul unui program sau al unei masuri politice majore.