Metafizica si antropologie fizica (1)

In luna decembrie, Galeria Catacomba si-a imprumutat singularul profil arhitectonic, arcadele si lumina subterane unei expozitii de exceptie: colectia craniologica a profesorului Rainer.

Inainte sa intram in descrierea substantei ei, se cuvine sa insistam asupra simpatiei subtile dintre exponate si cadrul ce le gazduieste.

Nu ne referim la descarnare – goliciunea oaselor si despovararea peretilor, a caramizilor lipsite de tencuiala poate sugera un acord aproape tautologic -, ci mai degraba la isonul grav al boltilor din incaperi, care insoteste melodia boltilor craniene si ritmurile acestui osuariu gigantic.

Salile preliminare (anticamere descriptive, in registru bidimensional) contin documentatie fotografica, desene, schite de teren ale prof. Rainer si ale echipei sale.

Exista, ulterior, in calatoria spre subsol, dar si spre esenta prezentului fenomen expozitional, ceea ce Sorin Dumitrescu, ghidul spiritual neostenit al expozitiei de fata si al durabilului fenomen “Catacomba”, numeste “o enclava osteologica rezumativa”.

E vorba de o micro-colectie de cranii atipice, care insiruie morfologii deviate si inchipuie, prescurtat, o istorie a patologiei anatomice.

Nivelul de apogeu este sala mare, in care se oranduieste, dupa o logica ce se infrupta din exigentele exactitatii stiintifice, dar care dezvaluie, in fapt, vocatia unei rafinate estetici, o parte din imensa colectie a profesorului Rainer.

E vorba de 2000 de cranii din cele peste 6000 adunate de profesor de-a lungul vietii si care constituie, potrivit estimarilor specialistilor de la Centrul de Cercetari Antropologice din Bucuresti, cea mai mare antologie craniologica din Europa.

Fundatia Anastasia, organizatoarea expozitiei “Antropologie Rainer”, declara, intr-un binevenit avertisment calauzitor, ca este “neplacut impresionata de modul, deopotriva inept si analfabet, in care a fost preluata mediatic expunerea colectiei.

Cugetul troglodit si gustul pentru reclama ieftina au determinat cativa publicisti sa asocieze inestimabilului patrimoniu antropologic Rainer, unic in lume, conotatii horror, de o terifianta si incalificabila platitudine. (…) Ignorarea promotionarii si difuzarii acestui eveniment de anvergura europeana aduce mari si ireparabile prejudicii culturii spirituale si civilizatiei romanesti”.

Nu putem sa nu fim de acord cu aceste amare sentinte si sa nu le alaturam suportul nostru total. Craniul in sine este, indubitabil, cea mai cutremuratoare efigie a perisabilitatii, el inghite cu rapacitate simbolurile negative, absentele noastre si absenta suprema: disparitia spiritului. Descrie terifiant singura noastra experienta irepetabila: moartea.

Pentru toate acestea, o cautiune: doar ce nu a murit nu a trait niciodata. Expozitia Rainer ne reaminteste acest adevar si sustine arheologia cruda a anatomiei umanului, cu fervoare si lipsa de spaima.

Intre vedenia eshatologica a lui Bruegel din “Triumful mortii” si colectia Rainer (asa cum a fost ea expusa la Catacomba), ratiunea (stiintifica si artistica) a infipt jaloanele seninatatii si a marcat o frontiera pentru trecerea careia nu se poate obtine nici un soi de viza.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar