Mirajul integrării europene după anul 2000/ de Stelian Țurlea

Tom Gallagher

Deceniul pierdut al României

Mirajul integrării europene după anul 2000

Editura All

În urmă cu două săptămâni, Tom Gallagher s-a aflat la București, unde și-a lansat o nouă carte, cea de față. “România a abordat în mod profund defectuos pregătirea pentru aderare – spune autorul. A avut o abordare superficială și simplistă, care nu a ținut cont de deazastruoasa istorie recentă a țării și de problemele adânc înrădăcinate care le depășeau cu mult pe cele întâlnite în majoritatea celorlalte foste state comuniste aflate pe drumul integrării europene. (…) UE s-a trezit în situația de a fi prizoniera unei clase politice dispuse să accepte ca aderarea să se facă numai pe baza unei agende minimale de schimbări. (…) Această țară care, ca întindere și pondere geografică, ocupă locul șapte în UE, pare destinată să rămână un membru periferic ale acestei comunități, al cărei viitor este pus sub semnul întrebării, din cauza crizei care a afectat în anul 2010 zona euro.” Concluzia istoricului britanic este cât se poate de dură, dar explicată pe larg într-o carte de 300 de pagini în care se ocupă de permanentizarea corupției în România, de incapacitatea autorităților de a face reforma în administrație.

Aderarea la Uniunea Europeană a fost una dintre cele mai importante decizii luate vreodată de România după ce s-a afirmat ca națiune independentă. Toate sondajele de opinie de după 2000 au evidentiat că românii au avut cea mai pronunțată orientare proeuropeană dintre toate statele candidate la aderare. Însă UE nu a fost întotdeauna un garant absolut al intereselor României in perioada anilor de negociere a aderării. Nu s-au găsit soluții adecvate pentru admiterea unui stat cu o grea moștenire totalitară, cu o economie nefuncțională și cu un sistem administrativ deficitar. In consecință, o elită locală extrem de abilă, preocupată de respectarea doar la suprafață a directivelor UE, a dirijat acest proces de aderare. Așa-numita “soft power” a UE nu a avut fermitatea necesară pentru a impune României să adopte un program real de reformă.

Autorul acestei analize a integrării României in Uniunea Europeană consideră că abdicarea de la responsabilitățile majore impuse de respectivul proces, din partea actorilor-cheie ai UE, a insemnat, pur și simplu, un deceniu pierdut pentru România în ce priveste modernizarea ei politică, dezvoltarea economică și cresterea nivelului de trai al populatiei. Lucrarea, ale cărei informații au fost actualizate până în 2010, constată eșecul politic al birocraților de la Bruxelles în a obține o reală reformă a justitiei în România, a sectoarelor administrativ și agricol, precum și al transferului de fonduri europene către această țară. Traducere de Simona Ceaușu.

Profesorul Tom Gallagher (n. 1954) predă la Universitatea din Bradford și manifestă un interes statornic pentru România, pentru regiunea balcanică si pentru Europa de Sud-Est, fapt dovedit de cărțile publicate până acum: Romania dupa Ceausescu: politica intolerantei, Democratie si nationalism in Romania, 1989-1998, Europa proscrisa: Balcanii de la otomani la Milosevici, De la tiranie la tragedie: Balcanii dupa Razboiul Rece, Balcanii in noul mileniu: in umbra pacii si a razboiului.

Ideile susținute în cartea sa au fost reafirmate și în interviurile date la București sau în străinătate. De pildă, în cel mai recent, Tom Gallagher spunea că “Bruxelles-ul ar trebui să știe că România nu e în stare să se modernizeze, parțial și pentru că nu e în stare să acceseze fondurile europene structurale și de coeziune. Criteriile de accesare a acestor bani pentru dezvoltare trebuie să fie mai puțin birocratice, iar UE ar trebui poate să ia în calcul consilierea unor oficiali din anumite ministere, pentru a-i ajuta să creeze și să implementeze proiecte viabile, mai ales în domeniul infrastructurii. Dacă nu există un guvern pregătit să admită că nu poate să respire în corsetul strâns al UE, există pericolul ca țara să se ducă de râpă din punct de vedere economic.”