Mircea Daneliuc în haine noi/ de Ziarul de duminică

Celebrul regizor și scenarist a împlinit 70 de ani în 2013. Atunci au început o seamă de republicări la Editura ieșeană Adenium. Au apărut până acum trei titluri, plus o carte de convorbiri cu Alexandru Petria (pe care o vom prezenta separat). Toate merită o discuție, întrucât, chiar controversat, Mircea Daneliuc este una dintre figurile cele mai interesante ale literelor românești actuale, despre care încă nu s-a scris suficient.

Pisica ruptă. Ediția a doua, revăzută și întregită

Prima ediție a romanului a apărut în 1997. Cartea este o rememorare a unui trecut în care autorul se regăsește acum, dar care la momentul petrecerii acțiunii nu reprezenta decât închisoarea din care evadarea și lupta erau singurele metode anti-nebunie. S-a spus chiar că e mai degrabă o suită de amintiri agresive din trecutul imediat decât un roman. Cartea unor repetate înfrângeri. Care se adresează celor „veniți de după Marea Păcăleală din 89”. Un pseudo-jurnal cu portrete virulente. Lumea cinematografică creionată în culori foarte tari.  Un remember straniu. „Ruperea pisicii” e o sintagmă ce revine frecvent: „A venit ceasul să rup pisica” își spune autorul când i se cenzurează filmul „Croaziera”; „Când a ajuns «Proba de microfon» la viză, secretar era Ilie Rădulescu. Știam ce urmează, pândeam să rup pisica. Dar, spre uluiala tuturor, omul a avut fantezia să-l lase să treacă”. Și înainte de «Glissando»: „Acuma mușchii partinici vroiau altceva. Vroiau capul lui Enache. Nu bănuiam la ce-or să mă împingă toate astea. Că venise în sfârșit clipa să rup pisica”. Lumea despre care vorbește autorul este cea a cinematografiei, unde regizori-actori ca Sergiu Colonnescu aveau succes pentru că se pliau perfect pe dorințele regimului politic, în vreme ce alții aveau de pierdut la infinit pentru că luptau cu cenzura, una acerbă, nemiloasă – rolul de cenzor fiind îndeplinit de unii dintre cei mai nepricepuți oameni, dar dornici să respecte regulile sistemului care nici măcar lor nu le oferea prea multe.

Volumului i-a fost adăugată o addenda („Pe repede înainte”) cu pagini de jurnal de după 2000.

Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu șpițul

Un roman și o nuvelă sunt adunate în acest volum. O carte despre puterea corupătoare în care personajul principal, sosia primului-ministru, se gândește să înființeze un institut sud-est european de „raptologie/fraudologie”, ca să dea o utilizare adecvată Casei Poporului, după ce a decis reducerea salariilor bugetarilor și închiderea unor spitale. Cine vrea să vadă o realitate trăită în scrisul lui Daneliuc o poate face.

În „Un picior de plai, cu șpițul”, eroul revine din America, unde a fost să-și facă un rost, pentru a muri cu ai săi în noaptea în care meteoritul va lovi Pământul. Nu are niciun dubiu că așa va fi, întrucât s-a anunțat la TV. Sfârșește nu lovit de meteorit, ci înșelat de propriii semeni. 

Strigoi fără țară. Ediția a doua, revăzută

Prima ediție a apărut în 2001. Tot un roman de „memorii” este și acesta, cu o atmosferă apăsătoare și încărcătură emoțională puternică. Sigur la scrierea cărții a avut o contribuție biografia autorului care a asistat, copil fiind, la destrămarea familiei și la pierderea Hotinului de către România. Comenta Simona Grazia Dima în „Viața românească”: „Scris sub presiunea unui dicteu imperios, într-o transă bine stăpânită, «Strigoi fără țară» închide în sine o atmosferă inconfundabilă. Universul recreat este o lume zărită parcă prin flăcări, printre spărturile crenelate ale unui limbaj febril, a cărui integritate e continuu amenințată de șocurile existențiale extreme. Poate fi și aceasta o explicație pentru labirintul rememorării, recompus din trasee scurte, frânte, zvâcnite, din tresăriri sincopate, de unde impresia de cercuri fine, concentrice, care palpită în interiorul structurii romanești, până la descompunerea în cuante, care, privite, refac, instantaneu, ansamblul. O narațiune punctiformă milimetric lucrată, în care travaliul nu se vede, supravegheată, în egală măsură, de la înălțime, un text fals narativ, alcătuit din epifanii consecutive, purtând viziunea unei abordări filmice. Un roman de excepție.”