Mirungere/ de Horia Zilieru

Între profan și sacru dus de mână
Apare pe la margini de cetate
Întru a doua grea zidire bate
Vestigii dintr-o epocă bătrână

Fără psalmistul David. Înnoptate

La nordul pleoapei rune-adânci îngână

Agava aurorei de țărână:

Veșmântul suprarealist a toate.

Subt pașii surzi vulcanul amuțitul

Sloboade pocăința lui opacă

„Legat de ceruri eu sunt pângăritul”

Înalta cârjă încă îi împacă
Preamult rămas în urmă răsăritul
Cu prea aproape-în față asfințitul.