MISTERELE CUVINTELOR/ Copiator sau xerox? Aceasta e dilema…

In prima jumătate a
secolului XX, multiplicarea documentelor se făcea cu ajutorul
mimeografului: se dactilografia, fără panglică, textul pe o matriță
folosită apoi la imprimarea cu cerneală pe hârtie
obișnuită.
Era o modalitate
ieftină de tipărire in tiraje mici, dar avea dezavantajul că nu
reproducea decât text, nu și imagini. Marele salt inainte spre
apariția reprografiei (cuvânt-valiză format in engleză, prin
1960, din repro(duction) + (photo)graphy pentru a
desemna totalitatea tehnicilor de multiplicare a documentelor) l-a
reprezentat aplicarea efectului fotoelectric (emisia de electroni
sub acțiunea luminii).
Drumul a fost
deschis de experimentele unui fizician bulgar, Gheorghi Nadjakov
(1896-1981), care, prin 1937, a observat că, plasate intr-un câmp
electric și luminate, unele materiale rău conducătoare de
electricitate (numite dielectrice) se polarizează electric și că
polarizarea se păstrează pe intuneric. Un fizician american,
Chester Carlson (1906-1968), funcționar la Biroul american de
patente, obligat să alerge incontinuu pentru a face nenumărate
copii după nenumărate documente, și-a propus să găsească o soluție
comodă (era, nefericitul, bolnav de artrită) pentru realizarea
copiilor.
Și-a transformat,
prin urmare, bucătăria in laborator și a continuat experimentele in
domeniul fotoconductivității. In 1938 a patentat electrofotografia.
Era, insă, prea devreme… Firmele vremii se mulțumeau cu copii la
indigo sau mimeografice. Intre 1939 și 1944, se spune, douăzeci de
mari companii, printre care IBM și General Electric, l-au dat pe
ușă afară ori de câte ori le prezenta descoperirea – invenția lui
nu era cerută de piață. Abia in 1944 a fost băgat in seamă de o
organizație nonprofit care, intuind potențialul invenției, i-a
incurajat cercetările.
In 1947, Haloid, o
firmă de buzunar producătoare de hârtie fotografică, s-a arătat
interesată de producerea unei mașini de electrofotografiat
documente. Simțind că procedeul avea un nume prea complicat pentru
memoria oamenilor de afaceri cărora li se adresa noul aparat,
Haloid a consultat un specialist in limbi clasice care să propună
un nume mai potrivit. Așa s-a născut, prin 1948, termenul
xerografie (din gr. xeros “uscat” și graphia
“scriere”, deci: “scriere uscată”, pentru a o deosebi de scrierea
“udă” care se folosea de cerneală pentru obținerea
copiilor).
Firma Haloid a
inregistrat numele, a creat prima “mașină xerox” și s-a rebotezat
“Xerox Company”. Succesul a fost fulgerător. Mașina de fotocopiat a
fost identificată cu marca inregistrată Xerox, care a devenit nume
comun. In zadar s-a străduit firma, care creștea tot mai mult și se
temea să nu fie identificată cu un singur produs al ei, să
impiedice, prin costisitoare campanii mediatice, folosirea mărcii
Xerox ca nume generic pentru aparatul de xerografiat.
In română, in
pofida campaniei publicitare de după 1990, avem substantivul neutru
xerox, care desemnează și aparatul de copiat (“dolari trași
la xerox“, R.l. 7 VIII 93 p. 1), și copia (“Imi tragi un
xerox”, 7 seri 22 / 99 p. 16) și care intră in componența sintagmei
a trage la xerox (“să tragă la xerox pagini de carte
sau de revistă”, Sc. 8 X 78 p. 4). Și avem și verbul a
xeroxa (“Oamenii aceștia formidabili care ne «xeroxează»
cărțile”, R.lit. 14 X 82 p. 4), care a căpătat chiar sensul figurat
“a copia” (“Este interesant de văzut dacă exemplul va fi urmat și
de către români, care se grăbesc a xeroxa mai toate modelele”,
Evenimentul 16 III 02).
Spre satisfacția
firmei Xerox, româna are insă la indemână și verbul a
xerografia (“Mai multe cărți pe care el credea că le deține in
exclusivitate s…t xerografiindu-le «subversiv» inainte de
1989″, Lit. 32-34 / 95 p. 2) și substantivul xerocopie
(“După un proces-fulger, 14 apartamente și un teren din Brașov,
făcute cadou unei moarte pe baza xerocopiei unui contract măsluit”,
G. 27 VII 06 p. 15), ambele, insă, mult mai rare in limbajul
colocvial decât xerox și a xeroxa.
Aparatul de
multiplicat mai este numit și fotocopiator, substantiv
format după fr. photocopieur (“achiziții de echipamente IT
și de comunicații, respectiv computer, laptop, fotocopiator…”,
Adev. 21 VIII 08), și fotocopier, din engl.
photocopier (“firma japoneză Canon a creat un
fotocopier in culori, dotat cu scanner și laser.”, Fl. 10 II
89 p. 21), dar și, abreviat, copiator (“cele mai noi modele
de: copiatoare de birou…”, R.l. 30-31 V 92 p.
8).
Nu putem incheia
aceste rânduri fără a evidenția originea modestă a copiatorului:
marile firme i-au refuzat venirea pe lume pentru că nu i-au ințeles
utilitatea, iar părinții comerciali sunt o fundație nonprofit și o
microintreprindere care a crescut tocmai datorită lui – ceea ce
contrazice aserțiunea că inovația este apanajul exclusiv al
firmelor mari, care având putere financiară pot incuraja
cercetarea.

Exemplificări și
datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți
găsi in ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente),
aflat in pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU
CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de
spaniolă-romană al Universității București). Profesor navetist
(Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la
Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și
publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.
Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făramiță Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă
nepoți.