MISTERELE CUVINTELOR / Vintage – de la posirca la vechituri cu staif

Vintage e un cuvant al limbii engleze (se pronunta víntigi) ajuns vedeta internationala dupa – dar fara nici o legatura cu – caderea Cortinei de Fier (Dictionarul Robert ii dateaza aparitia in franceza, cu sensul din limbajul modei, in 1989). In Statele Unite, curentului vintage i se dedicau deja reportaje prin 1970, ceea ce inseamna ca luase amploare. Incununarea suprema a venit in anul 2001, cand Julia Roberts si-a ridicat Oscarul invesmantata intr-o rochie vintage Valentino. Tot cam pe atunci a inceput nebunia vintage si in Romania.

Pana a ajunge aici, vintage a parcurs insa un drum lung. Francezul vendange, care desemna activitatea de culegere a strugurilor, a intrat in engleza inca din Evul Mediu si, sub forma vintage, dainuieste pana astazi. De la recoltarea strugurilor, vintage si-a extins sensul, desemnand si recolta de struguri vinificabili, apoi vinul obtinut din acei struguri si, pe la 1450, varsta sau anul de nastere al vinului. (Ca o paranteza, trebuie specificat ca, in functie de numarul zilelor cu soare dintr-un an, strugurii se coc in grade diferite si, de aceea, vinul obtinut din ei este intr-un an mai bun, in altul mai putin bun. Producatorii licorii bahice amesteca strugurii, pentru a asigura un fel de gust mediu al vinului, fara mari variatii de la un an la altul. Specificarea anului de nastere al vinului presupune ca e vorba de un an bun, cu struguri de calitate, care nu mai trebuie innobilati.) Vintage a ajuns astfel sa insemne „vin de calitate”. Intr-un ghid al bauturilor pentru cumpana dintre ani, ziarul „Adevarul” din 31 dec. 2008 le explica cititorilor diferenta dintre „sampania nonvintage (amestec din recolte din ani diferiti) si cea vintage (din recolta unui singur an, evident mai buna si mai scumpa)”. (Sa notam ca, pentru franceza, Dictionarul Robert indica anul 1967 pentru intrarea lui vintage, cu acest sens, in franceza.) Vinul de calitate se pastreaza mai mult si este, prin insusi acest fapt, un vin vechi. Pe la sfarsitul veacului al XIX-lea, vintage s-a extins inca o data, fiind atribuit oricarui lucru vechi, nu numai vinurilor. Si, ulterior, chiar lucrurilor invechite, depasite sau demodate. Cand, in secolul XX, negustorii au descoperit ca din vechituri se pot scoate bani, vintage (aplicat obiectelor de imbracaminte, accesoriilor, obiectelor de decoratiuni interioare, automobilelor etc. etc.) a ajuns eufemismul pentru „vechituri cu saif”, „lucruri vechi de calitate”. Au aparut magazine specializate in vanzarea lor si experti in reconditionare, cunoscatori care decreteaza ca un obiect scos de prin pod sau pivnita este vintage, deci nobil, sau e un second-hand ordinar. Si au aparut chiar designeri creatori de modele nou-noute cu aspect desuet. Vintage pot fi si automobilele, si filmele, si muzica, si fotografiile, ba chiar si coafura sau frizura… Vintage este sinonimul actual, eufemistic, pentru „vechi”. Nici foarte vechi, ca sa nu fie „antic” („de dinainte de 1920″), dar nici foarte apropiat de noi, fiindca devine „de consignatie”… Vintage este, la urma urmei, o smecherie de marketing. O eticheta pusa pe o vechitura pentru a o vinde scump. Exemplificari si datari pentru sensurile lui vintage in limba romana veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.