Miza integrarii (2)

Problema noastra e ca avem multe probleme de rezolvat. Si ca toate sunt prioritare in perspectiva integrarii europene.
Totusi, exista o prioritate intre prioritati: intarirea capacitatii de a face fata presiunii concurentiale din Uniunea Europeana. Ea va fi in prim plan, in anul curent si in anii viitori, pe agenda negocierilor cu oficialii vest-europeni.
Ce vrea partea romana e limpede: un acord care sa ne deschida portile Uniunii Europene in 2007. Plus un important aflux de fonduri si de investitori din Piata Comuna.
Ce vrea, in schimb, Uniunea Europeana? Intrebarea trezeste, adeseori, temeri, emotii. Persista prejudecata ca Romania ar putea deveni o simpla piata de desfacere pentru Uniunea Europeana. 
Fara indoiala ca Romania va fi si o piata de desfacere. O piata mare, cu 22 de milioane de consumatori. Numai ca pe o piata de desfacere e nevoie de bani, care nu pot fi obtinuti decat prin amplificarea productiei. Altceva vrea asadar Uniunea Europeana: pregatirea economiei romanesti pentru o integrare optima in Piata Comuna. In acest sens, miza cea mare o constituie indeplinirea acelor criterii de performanta care sa pregateasca economia pentru o competitie dura.
Prima cerinta este performanta financiara. Plecand de la adevarul ca politicile monetara, fiscala si de restructurare sunt complementare; ele se potenteaza reciproc si, in consecinta, a fost o eroare esalonarea lor in etape diferite, cum s-a intamplat la noi. Combinarea optima a acestor politici este obligatorie pentru asigurarea conditiilor unei cresteri neinflationiste,dublate de o oferta de noi locuri de munca, importanta pentru coeziunea sociala. Romania are deja o experienta de treisprezece ani, ce a aratat apasat ca ignorarea acestei cerinte duce la crize de mare amploare, propagate pe trei trepte: 1) o criza macroeconomica clasica; 2) o criza a pietelor financiare; 3) o criza a gestiunii dezvoltarii.
O alta cerinta este intrarea in cadenta. Aspiram la integrarea intr-o comuniune cu tari dezvoltate, cu institutii puternice, multe de peste o suta de ani, care asigura functionarea pietelor financiare si acest fapt implica, pentru societatea romaneasca, urgenta de a-si potrivi ceasurile dupa aceste tari. E ceva asemanator unui examen de admitere intr-o institutie de invatamant de elita: candidatului i se cere sa atinga excelenta. Dreptul de a gresi nu mai  exista. Acum, exista numai obligatia de a asigura, la noi acasa, o buna functionare a economiei. Ceea ce inseamna sa fim performanti, sa obtinem stabilitate interna, politica si economica, sa devenim competitivi, pentru a putea fi luati in calcul in sistemul Pietei Comune.
De performanta va fi nevoie si pe piata de consum. Nici structural si nici calitativ (decat cu unele exceptii) piata noastra de consum nu asigura oferta care sa corespunda nevoilor populatiei.
Iata de ce, inchiderea catorva intreprinderi cu pierderi nu inseamna ca reforma intreprinderilor a inceput. Acestei reforme i s-a scris doar prefaia. Intrand in adancimea lucrurilor, vom constata ca o schimbare de substanta in economie nici nu e posibilia fara piete libere, fara concurenta, fara costuri adevarate. Si, mai ales, fara o puternica piata de capital. Reforma inseamna sa punem in functiune aceste pompe de oxigen, de care economia romaneasca are nevoie vitala. Numai asa vom ajunge la un model economic eficient, care poate sa puna in miscare un sistem complex de mijloace aducatoare de profit.
Economia nu va prospera daca productia interna nu-si va dobandi sensul real, acela de  furnizor de bunuri si servicii pentru consum, de locuri de munca si de bani. Pentru o astfel de reforma este nevoie sa existe vointa si intelegere sociala. Dar este nevoie, totodata, de mai multi investitori straini, pe care i-am putea atrage prin legi bune si stabile, printr-un climat economic intern si prin sisteme optime de valorificare a investitiilor. Nimic nu-i va atrage, insa, intr-o mai mare masura, decat un bun climat investitional asigurat prin valorificarea optima a capitalului intern.
Orice lucrare economica presupune o succesiune de alegeri: ce se produce, pentru cine, cat, cum, totul subordonat profitului. In intregul sistem economic, de la menaje si intrepinderi la servicii. Si totul incepand de la capitalul investit. Ceea ce inseamna ca mai avem nevoie de o performanta: in cultura economica, orientata spre piata, spre profit.
Inainte de toate, insa, societatea romaneasca are de gestionat ritmurile reformei. De felul in care va fi reglata viteza de inaintare depinde si raspunsul la o intrebare esentiala: vom dovedi, inainte de 2007, ca suntem in stare sa facem o schimbare radicala?