Mizeria tradarii si deliciul ei

Cristian Popescu (foto) a tradat inca o data. Era seful campaniei electorale a PDL pentru Bucuresti. Traseistul politic de la UNPR a schimbat tabara in ultimul moment. Candideaza la sectorul 4 din partea USL. Cu o zi inainte de a-i fi fost anuntata candidat din partea PDL. A aruncat PDL intr-un haos total. Nu ca PDL merita altceva. A stat la putere sprijinit de tradatori politici din UNPR, partid rupt din PSD. S-a sprijinit pe tradare, pe ceea ce este mai mizerabil intr-o fiinta umana – tradarea.

Ceea ce ma uimeste este bucuria USL. Probabil ca vor avea un sector in plus in panoplia primarilor. Dar te poti bucura calare pe un hoit?

Abramburica – Ecaterina Andronescu – face la televiziunile de stiri disectia PDL, sau a cea mai ramas din el. Maruntai cu maruntai. Si rade. Bucuroasa. De ce?

Neculai Ontanu (UNPR) “nu e la remorca niciunui parti”. Degeaba l-a facut Traian Basescu general de armata, din simplu caporal in rezerva.

Interesul national. Abramburica il ridica in slavi acum pe Sorin Frunzaverde, exponentul mizerabil al sublimei mizerii politice din Romania.

“Un partid este asocierea benevola a unor oameni. Unde oamenii trebuie sa se gaseasca cu idealurile lor” – asa spune Ambamburica. Idealul lui Frunzaverde. Hait!

Diana Tusa face analiza politica si subliniaza si ea, cu voce grava, cat de mizerabil e PDL si cat a saracit populatia. E normal: in urma cu patru ani, cand era un umil candidat liberal la deputatie, se scuza ca nu are decat o Dacia Logan. Nu stiu ce si-o fi cumparat intre timp.

Un lucru nu vad oamenii astia. Ca ridicand in slavi mizeria umana se fac ei insisi vinovati de perpetuarea viciului tradarii.

Exista o splendoare a decaderii. Dar asta nu o poti intalni decat la Baudelaire. Sau la oamenii buni. Exista tradari nobile. Exista spaime. Exista neputinta. Toate acestea exista pentru simplul fapt ca exista verbul a exista.

Toate acestea deseori nu le poti controla. Dar le poti judeca. Mizeria tradarii ridicata la rang de virtute. Iata deliciul.