Moartea in sapte acte

Actul cinci: Ingerelu

La frate, desi era mai mare ca mine cu trei ani, ma uitam ca la un inger printre noi coborat. Avea o fata rotunda, bucalata, ca a ingerasilor de la mica icoana de hartie cu Ave Maria din bucataria mamii.
O primise mama Sofrona de la un calugar fugar, “frate minorit” ne-a spus ea ca e, si cat a stat la noi, doua-trei zile, i-am spus chiar asa: “nenea Minoritu”, iar in sat ziceam ca e unchiu Minoritu din Oradea Mare, de unde era mama, ca doar ne-a spus ca-i e frate si n-a mintit ea, Dumnezeu sa o odihneasca, niciodata!…
Mama a pastrat iconita printre ale noastre, cele de credinta si binecuvantate de parintele din sat, nu ca asta, de la papistasi, doar pentru ca frate-meu, Anghel, era leit cu ingerul care tinea o cununa deasupra chipului plans al lui Ave Maria. Mama ii zicea lui Anghelus, chiar pana se facuse om, Ingerelu. El se mai supara, ca auzisera copiii din Halmasau si-l strigau toti asa. Atuncea, fata lui rotunda se inrosea un pic, dar nu l-am auzit suduind niciodata. Si mai avea ceva, poate mai degraba din cauza asta ii si zicea mama Ingerelu: nu putea nici macar sa taie o gaina. Odata, cand tata a venit acasa cu un bursuc prins in lat, depre care zicea ca-l face manusi, el s-a strecurat afara noaptea si i-a dat drumul; dar ne-am trezit toti de tipat, caci bursucul l-a muscat de mana pana la os, de a zacut Ingerelu o saptamana cu fierbinteli. Cam asta e. Acum sa incep? Sa declar? Bine, domnule procuror…

Subsemnatul Caienar Anghel, fiul lui Ioan si Sofrona, nascut la 14 mai 1930 in comuna Spermezeu, sat Halmasau, judet Bistrita-Nasaud, buletin seria… Marie!… Adum-mi, nevasta, buletinu… sunt frate cu Caienar Valer, care impreuna cu alti doi tineri, respectiv Caienar Simion, varul nostru, si Pop Ioan, a fost prins la data de 10 martie 1950 la saivanul de oi al lui Cristurean Vasile, de mai sus de Valea Rea. Eu aveam atunci 19 ani, iar fratele meu 21. El in luna octombrie a fost incorporat, dar in loc sa se prezinte la unitate, fara stirea tatalui meu, s-a intors inapoi si statea ascuns impreuna cu ceilalti doi. Acuma, ce se-ntampla… pe atuncea, circula un zvon ca vin americanii si ca va fi un nou razboi. Ingerelu oricum nu voia la razboi, ca v-am spus cum era el cu sangele si cu astea… nici cand taiam porcul nu suporta, se urca pana sus in dealul Halmsaului dis-de-dimineata, zicea ca pleaca dupa vreascuri. Dar daca tot ar fi venit razboi, nu voia sa traga in americani. Asta e… Stateau deci pe la salasuri, pe unde apucau, iar in noaptea aia au tras la Piciorul Lazului, unde aveau Cristurenii stana. Ei, acolo securistii i-au aflat, i-au ridicat pe toti, apoi si pe Vasile, care era un baietan, si i-au impuscat. Au lasat-o doar pe Paraschiva, sora lui Vasile, care era mica, abia atunci intrase la scoala, si care apoi a cazut pentru ani buni in tremuraturi si vise. Binee, domnu’ procuror, asta nu scriu… bine… tai… Asa… bine… trec la concret, cum spuneti… Deci, dupa ce a fost impuscat, chiar atunci au venit la tata acasa doi securisti si i-au cerut acestuia si unchiului meu Caienar Gavrila, tata lui Caienar Simon, impuscat alaturi cu Ingerelu, sa-si ia lopeti si harlete. Le-a spus: “Veniti cu noi sa ingropati niste caini”. I-au dus apoi pe cei doi in locul numit Valea Rea si acolo, tata, impreuna cu unchiu, i-au gasit pe cei patru impuscati. Din cele spuse de tatal meu si de unchiu, cei patru erau complet zdrobiti in batai, si la cap, si la oase. Apoi au vazut si urmele de impuscare. Acestia, tata, unchiul si inca doi vecini, ai lui Seban, nea Teodor si fiu-sau Ion, au fost pusi sa le sape doua gropi, dar nu mai adanci de jumate de metru si apoi i-au pus cate doi intr-o groapa, dupa care i-au acoperit cu pamant. Locul in care au fost impuscati si de unde i-au carat era dincolo de Valea Rea, pe deal, la 20-30 de metri. De asemenea, tata si unchiu mi-au spus ca atunci cand i-au gasit pe Ingerelu si pe varu Simi, securistii le-au spus “Haideti, ca de-aia v-am adus, sa va ingropati cainii”. I-au bagat in groapa cate doi, fara ca macar sa fie indreptati, eu gasindu-i asa cand le-am desfacut groapa in 1991, ca era sa-i ia apa… Vum? Autorizatie de descumare? Eu nu stiu ce-i aia descumare, n-am stiut ca trebuie… i-am dezgropat, domnu procuror, ca-l lua apa pe bietu Ingerelu…
Acuma, sa va mai spun ce am aflat de la un mos de-al meu, nas de botez, Clapa Teodor il cheama… Mi-a spus ca el a asistat la impuscarea acestora. Avea salas acolo, la Valea Rea, la vreo doua sute de metri de locul in care i-au impuscat. Auzind galagie, era vreo patru dimineata, mosu-meu a iesit afara si i-a vazut pe cei trei insotiti de securisti. Securistii ii luasera de la stana lui Vasile si ajunsesera cu ei aproape de salasul lui. Incepuse sa se crape de ziua. Mi-a spus ca l-a auzit pe Pop Ioan, Fatu ii ziceam noi, ca era aratos nevoie mare, inalt, blond si mandru… bine, nu scriu asta, dom’ procuror… deci, l-a auzit pe Pop Ioan spunandu-le celorlalti doi sa nu mearga din acel loc, pentru ca oricum ii impusca si sa ramana acolo, macar sa stie parintii de ei. Securistii voiau sa-i urce in deal, la Fata Poienelor, pentru a-i impusca alaturi de alti doi oameni pe care-i prinsesera acolo. I-au batut rau sa-i oblige sa urce dealul, de-asta erau asa faramati… mosu meu auzise vaietele si plansetele lor si de-asta iesise afara. El nu a vazut exact cum au fost impuscati, numai ce auzea tot, clar, in toata linistea aia, caci si mierlele taceau. Dupa ce i-a impuscat, mi-a spus mosu ca a auzit vocea lui Moldovan Melente, de era leat cu ei, din sat, numai ca era comunist si uracios, ca fata dupa care avea el treaba se uita numai dupa Fatu…. asta… Ion… bineee… tai, domnu procuror… deci l-a auzit ca zicea cum va fi rau de el in sat, ca l-a vazut Cristurean Vasile cand i-au ridicat pe cei trei. Atunci, unul dintre securisti a zis: “Uite, ia arma, ai grija de-adu si pe el si-apoi faci ce vrei tu”. Am aflat apoi de la Paraschiva, sora lui Vasile, copila, ca i-a zis sa se imbrace si sa vina cu el. Vasile a zis ca nu, ca-i tarziu, mai vrea sa rupa un pic de somn pana scoate oile. Si-atuncea Melente l-a lovit in fata cu patul pustii de i-a zdrobit nasul si a stropit-o cu sange pe fata, care tocmai se trezise si statea in fundut printre laibare si-atunci si ea s-a trezit de-a binelea si a inceput a plange, si-a plans mult, singura-singurica, cautandu-l apoi pe Vasile printre oi si printre mieii de martie, unde a crezut ca o fi cazut de la bataie. Dar Vasile fusese luat. Melente l-a adus unde erau ceilalti, iar mosul a mai auzit o singura impuscatura, dar nu a putut vedea cine a tras. Apoi s-a facut liniste. Apoi s-a facut ziua, dar mi-a spus mosu ca multe ore, pana ce s-a intronat bine Soarele, pe Valea Rea nu au cintat pasarile, fiind toate fugite. Si-uite asa s-a dus Ingerelu….
Cum, dom’ procuror, unde locuieste numitu… Pai, numitu Clapa Teodor sta-n cimitir, de vreo treizeci de ani… nu v-am spus ca-i mosu-meu, ca el m-a botezat? E indireeect?… Cum indirect, ca eu v-am spus direct si tot si cinstit ce mi-a spus el… sa tai tot, deci… bine… tai… Marie! Hai, mai nevasta, ai gasit buletinu’ ala?