Moartea in sapte acte

Actul IV: Declaratie de martor

Sunt Serban Ioan, fiul lui Teodor si Elisabeta, in etate de 76 de ani, nascut si crescut in comuna Spermezeu din Bistrita-Nasaud. In luna martie a anului 1950, aveam 19 ani. Tata avea pamant langa locul numit Valea Rea, unde au fost impuscati Caienar Simion, Caienar Valer, Pop Ioan si Cristurean Vasile.

Imi amintesc ca in dimineata unei zile din acea luna, pe cand se crapa de ziua, am auzit mai multe focuri de arma, la foc automat. Eram cu tatal meu la lucru, pe acel pamant al nostru de langa Valea Rea; era in jurul orei 5 dimineata, in zori. Ne-am apropiat, eu si tata, de locul unde s-au auzit focurile de arma si am vazut in padure, in dreapta drumului, vreo sase militari, iar in stanga, peste paraul Valea Rea, alti patru. Priveam paraul curgand spre noi. Militarii ne-au vazut.
Aveau uniforme kaki, de armata, cu petlite albastre si pistoale automate marca Orita, cum apoi aveam sa primesc si eu dupa incorporare. In drum am vazut pe cei impuscati. Erau patru. Trei erau cu fata la pamant, in drum. Altul era rezemat de un damb, stand parca in picioare. Initial nu l-am recunoscut pe acesta din urma, deoarece avea fata umflata si albastra. Ulterior am aflat ca era vecinul meu, Cristurean Vasile. La ceilalti nu se vedea unde erau loviti de gloante, insa Vasile era ciuruit.
Cum am ajuns acolo, un militar, care parea superiorul lor, ne-a spus sa facem foarte repede doua gropi. Am adus de acasa harlet si sapa si lopata. La facutul gropilor ne-am prezentat impreuna cu Caienar Ioan, tatal lui Caienar Valer, cu Caienar Gavrila, tatal lui Caienar Simion, cu Chira Vasile si Chira Stefan, toti cei patru fiind adusi acolo de militari. Acel militar superior ne-a intrebat cat de mare se face groapa la un om cinstit. Noi i-am spus ca dupa inaltimea lui. El ne-a raspuns ca pentru cei patru sa facem gropile pe jumatate din inaltimea lor, ca nu sunt oameni cinstiti, ci niste caini, si sa le sapam asa, ca pentru caini. Toti militarii erau tineri, doar superiorul era mai in varsta; avea circa 1,60-1,70 inaltime, era brunet, avea tenul inchis si nasul mare, incovoiat. Ne grabea tot timpul, striga la noi si ne injura, mai ales pe parintii verilor Caienar, spunandu-le ca au crescut niste caini. Am crezut la un moment dat ca ii va impusca si pe acestia. Pe Caienar Gavrila, superiorul l-a prins de barba si l-a intrebat “Asa l-ai crescut?”, referindu-se la copilul sau impuscat.
Am facut astfel doua gropi de circa 50 centimetri adancime, pe partea opusa a paraului unde au fost impuscati. Pe Caienar Simion si Caienar Valer i-am asezat intr-o groapa, iar pe Pop Ioan si Cristurean Vasile in cealalta. Toti au fost asezati crestineste pe spate, insa mainile nu ne-au lasat sa le impreunam. Tot timpul se striga la noi sa ne grabim. Lui Pop Ioan nu i-au incaput picioarele, era un baiat inalt si a trebuit sa i le indoim, genunchii ajungand astfel la nivelul pamantului de la suprafata. Cristurean Vasile a cazut, dupa ce l-am pus in groapa, pe o parte. Superiorul nu ne-a lasat sa il aranjam, spunandu-ne sa aruncam repede pamant peste ei. Inainte de a-i acoperi, acesta le-a spus celor doi pariniti ai lui Caienar Valer si Caienar Simion ca pot sa ia obiecte de la copiii lor. Caienar Gavrila a luat de la copilul lui cureaua. Era o curea lata, din piele, impletita. Atunci am vazut ca aceasta avea 9-10 gauri, facute de gloante. Il recunoscuse pe copil dupa acea curea, iar Caienar Ioan l-a recunoscut pe al sau dupa haine. Dupa ce i-am acoperit cu pamant, superiorul ne-a amenintat ca nu cumva sa spunem la cineva ce s-a petrecut. Ulterior, am aflat ca acestia au fost impuscati pentru ca nu s-au prezentat la incorporare; din Beclean s-au intors acasa si au stat ascunsi, pana ce au fost gasiti de Securitate. Dupa aceasta intamplare, mai cunosc ca tatal lui Caienar Valer si-a lasat barba, dorind sa isi jeleasca copilul, insa a fost parat la Consiliul Popular. Cei de la Consiliu l-au chemat acolo si l-au obligat sa se barbiereasca. De fapt, toata lumea din comuna a aflat ce s-a intamplat in acea noapte si cu totii ne-am rugat, de atunci incoace, pentru odihna sufletelor lor. Cateodata, noaptea, pe locurile unde au fost ingropati, se vedeau arzand lumanari, dar nimeni n-a aflat vreodata cine le aprindea sau, daca a aflat, n-a spus, pentru a nu cadea acela sub razbunarea autoritatilor.
Atat stiu, sustin, declar si semnez nesilit de nimeni, despre impuscarea numitilor Caienar Valer, Caienar Simion, Pop Ioan si Cristurean Vasile in luna martie a anului 1950, in hotarul comunei Spermezeu, pe locul numit Valea Rea.