Modelul american de e-business nu scoate bani in Asia

Unul dintre semnele de intrebare pe care le ridica actuala evolutie a comertului electronic in Asia este daca modelul de afaceri aplicat cu succes in SUA va avea acelasi impact in aceasta regiune.

O parte dintre companiile asiatice au considerat ca solutia pentru a se impune pe piata este de a implementa cu adaptari minime tipurile de servicii lansate in Statele Unite. Astfel, multe dintre aceste firme au devenit imitatori ai gigantilor americani Yahoo, E-Bay sau Amazon.

Studii recente dovedesc insa ca aceasta strategie nu este catusi de putin adecvata pentru piata asiatica. Poate ca cel mai bun exemplu in acest sens este cel oferit de comertul electronic cu carti.

Potrivit analistilor, este greu de crezut ca un model similar cu cel dezvoltat de Amazon va avea acelasi succes pe continentul asiatic.

In afara gradului ridicat pe care il are utilizarea Internetului in SUA si a notorietatii de care se bucura Amazon, libraria virtuala are avantajul de a opera pe o piata relativ omogena, cu un public educat.

Nici un furnizor de asemenea servicii din Asia nu poate spera, realist vorbind, ca va putea beneficia de o astfel de piata in viitorul apropiat.

Generalizand, specialistii au ajuns la concluzia ca exista cateva diferente majore care impun un nou stil de abordare a comertului detailist online – asa-numitele servicii “business-to-consumer” (B2C) – in cazul Asiei.

In primul rand, estimarile arata ca exista mult mai putine posibilitati de constituire a unei piete globale asiatice pe care un operator sa-si poata desfasura activitatea avand avantajul unui spatiu geografic si demografic extins, cum este cazul in SUA.

Aceasta fragmentare a pietei este cauzata in primul rand de diferentele lingvistice si culturale pronuntate intre regiunile Asiei.

O alta particularitate este ca bugetele de publicitate ale companiilor asiatice sunt infime iar in cazul SUA aceste venituri sunt un sprijin stabil pentru investitiile in dezvoltare ale furnizorilor de servicii electronice.

Pe de alta parte, tipul de capital care participa la aparitia noilor actori de pe piata este diferit in cazul celor doua zone.

In cazul SUA, capitalul privat este motorul acestor investitii in timp ce in Asia banii provin de la institutiile publice sau guvernamentale si de la marile conglomerate industriale si financiare.

Pe baza acestor realitati care devin din ce in ce mai evidente este clar ca desi modelul american va continua sa ramana demn de apreciat sau de studiat, acesta nu va deveni un exemplu de urmat, cel putin in cazul Asiei.