Modelul Mănăstirii Antim/ de Marius Vasileanu

O fărâmă de rugăciune este mai importantă decât sute de pagini de lecturi teologice – toată lumea este de acord cu aceasta. Dar vine vremea când, pentru orice creștin, alături de rugă, cunoștințele de teologie, deprinse cu metodă (universitară), devin indispensabile.

Ce părere aveți însă despre o mănăstire sau un grup de monahi a căror cultură înainte de toate închinată trăirii creștine – având așadar drept axă fundamentală de coordonate rugăciunea -, este susținută firesc și de cultura teologică sine qua non, dar și de profunde studii de medicină, psihologie, filosofie, matematică, fizică, chimie, literatură, istorie, filologie, astronomie, biologie, genetică etc. etc.?

O să mi se spună că acesta ar fi un deziderat greu de atins. Greu, dar nu imposibil. Într-un substanțial procent, tocmai aceasta era alcătuirea grupării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din București, bazată, între altele, pe comunitatea monahală de acolo…

Zilele trecute am recitit un document mai amplu despre Mănăstirea Antim din București scris de fostul stareț al acesteia dintre anii 1944-1948, Pr. Vasile Vasilachi (ulterior ajuns în SUA). Tocmai pentru demonstrarea celor de mai sus reproduc în cele ce urmează lista cu monahii și frații care alcătuiau comunitatea monahală de la Mănăstirea Antim în anii în care a fost păstorită de Pr. Vasile Vasilachi (foto 1), dar și paragraful introductiv, care are greutatea sa:

SOBORUL MĂNĂSTIRII ANTIM

La toate aceste frumoase realizări și proiecte mari de viitor de a cumpăra Institutul Pompilian ce se învecina cu Mănăstirea Antim, și în care voiam să facem școli superioare de cultură creștină cu profesori călugări mai la toate obiectele; apoi și aceea de a deschide cabinete medicale conduse de călugări medici, îmi stăteau întru ajutor soborul Mănăstirii Antim din acel timp. Pentru a se vedea din cine era alcătuit acest sobor, prezint în cele ce urmează lista preoților și studenților din acel timp:

1.         Arhimandritul Haralambie Vasilachi, vestit predicator și scriitor de cărți teologice, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, care a murit în închisoare;

2.         Arhimandritul Benedict Ghiuș, Asistent Universitar;

3.         Arhimandritul Sofian Boghiu, student la Teologie și la Academia de Arte Frumoase, secretar și casier al Mănăstirii;

4.         Arhimandritul Felix Dubneac, student la Teologie, Filosofie și Arte Frumoase;

5.         Ieromonahul Antonie Plămădeală, student la Teologie (Actualul Mitropolit al Ardealului);

6.         Ierodiaconul Roman Stanciu, student la Teologie, Geografie și Farmacie – actualul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor;

7.         Protosinghelul Gherasim Cristea, student la Teologie și eclesiarh mare – actualul Episcop Vicar la Râmnicul Vâlcea;

8.         Ierodiaconul Tarasie Negru, student la Teologie, Latină și Greacă;

9.         Ierodiaconul Emilian Havrici, student la Teologie și Litere;

10.       Protosinghelul Veniamin Gavrilovici, student la Teologie și dirijorul corului Mănăstirii;

11.       Ierodiaconul Celestin Grigorescu, student la Medicină;

12.       Ierodiaconul Irineu Cheorbeja, student la Medicină;

13.       Ierodiaconul Stelian Ciobotaru, student la Medicină;

14.       Ierodiaconul Emilian Lupu, student la Medicină;

15.       Ierodiaconul Efrem Hâncu, maestru la atelierele Institutului Biblic;

16.       Ierodiaconul Neofit Nica, student la Teologie;

17.       Fratele Andrei Scrima, student la Medicină și Teologie;

18.       Protosinghelul Petroniu Tănase, student la Teologie și Matematică;

19.       Ieromonahul Emilian Andrei, student la Teologie;

20.       Ierodiaconul Porfirie Frunză, student la Teologie;

21.       Ieromonahul Ioasaf Ganea, student la Teologie și Conservator;

22.       Ieromonahul Maxim Mereanu, student la Teologie și Politehnică;

23.       Arhimandritul Iustinian Florea, student la Teologie;

24.       Ieromonahul Pavel Leca, student la Teologie;

25.       Protosinghelul Severian Burancea, student la Teologie;

26.       Protosinghelul Urpasian Popa, student la Teologie;

27.       Ieromonahul Eraclie Tăutu, student la Teologie;

28.       Fratele Valentin Vitkovski, corist la Opera Română;

29.       Fratele Alexandru T., student la Matematică;

30.       Arhimandritul Ștefan Lucaciu, doctorand în Teologie;

31.       Ieromonahul Paul Bogdan, funcționar la Institutul Biblic;

32.       Protosinghelul Macarie Brabete, student la Teologie;

33.       Ierodiaconul Pimen  Georgescu, student la Teologie, Greacă și Latină;

34.       Arhimandritul Bonifaciu Barancea, iconar;

35.       Protosinghelul Ghedeon Coșofreț, student la Teologie și eclesiarh mare;

36.       Ieromonahul Damian Stogu, ajutor de iconom;

37.       Ierodiaconul Macarie Dorobanțu, cântăreț;

38.       Fratele Luca Boghiu, elev la Seminar;

39.       Monahul Agaton Negraru, prescurar;

40.       Fratele Petru Achițenei, student la Arte Frumoase;

41.       Ierodiaconul Antinoghen, diacon;

42.       Fratele Sandu Tudor, scriitor – mai târziu Ieromonahul Daniil Tudor, care a murit în închisoare;

43.       Protosinghelul Nicodim Ioniță, fost Igumen al Antimului, care a murit pe front;

44.       Protosinghelul Paisie Prelipceanu, student în Teologie și Muzeografie.

(Vezi volumul semnat de Pr. Vasile Vasilachi, intitulat „De la Antim la Pocrov”, apărut în limba română la Ed. „Cuvântul Vieții”, Detroit, Michigan, USA, 1984, p. 35-38 (foto 2) carte aflată în curs de reeditare la Ed. Eikon, Cluj Napoca).

Ceea ce putem observa rapid este, practic, minoritatea celor fără studii universitare. Majoritatea celor de mai sus fie au absolvit chiar doctorate deja – precum Pr. Benedict Ghiuș, precum Pr. Haralambie Vasilachi și fratele de sânge al acestuia, Pr. Vasile Vasilachi, autorul rândurilor de mai sus – fie universități, fie erau studenți, unii chiar la două facultăți…

Au fost cumva mai puțin „trăitori” cei de mai sus, le-a fost perturbată prin ceva dedicarea către rugăciune și practica monahală? Nicidecum! – astăzi putem să o spunem apăsat, bună parte dintre cei sus-menționați au devenit în timp personalități importante ale Bisericii Ortodoxe Române și ale vieții spirituale (duhovnicești) de sub această parte de cer.

… Nu prea ar mai trebui nimic de adăugat la aceste modeste rânduri. Și totuși, nu pot să nu-mi amintesc despre o discuție avută recent, anul trecut, cu una dintre maicile-ghid ale unei foarte importante mănăstiri ortodoxe din România. De la una la alta, când am aflat că sunt aproximativ o sută de maici în mănăstire, am întrebat câte dintre acestea sunt studente sau absolvente de teologie ori măcar de seminar teologic. Schimbându-se la față (în sens lumesc, adică înroșindu-se), maica cu care stăteam de vorbă a recunoscut că doar trei-patru, ba și acestea au ajuns să intre la studii la insistența și „porunca” ierarhului locului. Nu știu dacă procentual situația la alte mănăstiri românești ortodoxe este aceeași. Dar nu cred că sunt foarte multe, chiar dacă am cunoștință că ar mai exista câteva astfel de tendințe, astăzi, care să se apropie sau să viseze la „performanța” de odinioară a soborului de la Mănăstirea Antim din anii premergători comunismului. Cu siguranță că există, dar nu am la îndemână o astfel de statistică la nivelul tuturor mănăstirilor din România ortodoxă contemporană.

Ceea ce vreau să subliniez prin aceste rânduri este puterea de exemplu a aceea ce a însemnat cândva Mănăstirea Antim. Între altele, dincolo de aportul personal al unor personalități și de șansa de a viețui pentru puțină vreme încă într-o lume (aproape) normală, nepervertită de comunism, reușindu-se și coagularea unor laici, intelectuali de marcă ai Bucureștiului, acesta a fost terenul în care a încolțit și a înflorit mișcarea Rugul Aprins – fenomen unicat în lumea ortodoxă.

La polul opus, ignoranța și avânturile talibane, ortodoxiste, aduc numeroase prejudicii Bisericii – precum feluritele angajamente semidocte (vezi opoziția la apariția pașapoartelor și cărților de identitate cu cipuri etc etc). O brumă de cultură, măcar teologică, ar aduce un dram de reținere și bun-simț în angajarea monahilor ortodocși în astfel de subiecte.

Iată de ce există în mai multe surse relatarea că același tip de mănăstire „de intelectuali” visa să coaguleze și Pr. Daniil (Sandu Tudor) – poate chiar pe muntele Rarău, unde a fost stareț în ultimii ani înainte de a fi arestat și de a fi martirizat în închisoarea de la Aiud.

Această triadă, rugă-teologie-cultură, este încă un răspuns la provocările lumii de astăzi și, cu siguranță, viitoare.