Monstrul de serviciu

V.S. Naipaul – un monstru? Cel putin, aceasta este imaginea pe care o acrediteaza (a rebours) ultima biografie care ii este dedicata…

The World Is What It Is, de Patrick French, este chiar “biografia autorizata” a lui Sir Vidia, cel mai mare scriitor de limba engleza dat de Caraibe. Recenzand destul de neconcesiv tomul de 556 de pagini pe entertainment.timesonline.co.uk, A.N. Wilson (intre altele, autorul romanului Winnie and Wolf, 2007) remarca faptul ca, printre altele, French a avut acces la jurnalele inedite ale sotiei lui Naipaul – Pat, documente pastrate in arhiva Universitatii din Tulsa. De altfel, relatia de o viata cu femeia devotata din Birmingham i-a marcat in toate sensurile existenta dezradacinatului scriitor din Trinidad. Casatoria lor a fost dezavuata de familia lui Pat, deloc entuziasmata de studentul de culoare de la Oxford ai carui stramosi venisera in Indiile de Vest din Asia. Cu toate acestea, intuitia feminina a fost corecta. Inca din 1954, pe cand Naipaul nu publicase inca nimic, ea ii scria: “Am incredere in capacitatea ta de a produce ceva maret, care sa dureze”. Cu toate acestea, in replica, Naipaul nu a fost deloc un sot perfect. Nici macar un sot adulterin perfect. La un moment dat, el ii marturiseste biografului sau nu numai ca a avut o amanta statornica (argentinianca Margaret Gooding a trait cu el un sfert de secol), ci si ca, descoperind ca aceasta il inselase, a batut-o continuu doua zile, pana cand a inceput efectiv… sa-l doara mana. Initial, victima a considerat aceasta actiune violenta ca pe un semn de afectiune extrema, insa, in 1972, cand acesta a parasit-o, a inceput sa se planga de faptul ca juisa prematur. In fapt, dupa ce nevasta i-a murit de cancer, nu a avut curajul sa o informeze ca s-a hotarat sa se insoare cu… o a treia femeie, ci si-a trimis agentul literar ca sa o informeze in acest sens! In opinia sa – pertinenta, nu? – femeile erau un instrument de lucru, asemenea creioanelor, stilourilor sau masinilor de scris, menirea lor fiind de a facilita nasterea Operei, nu obtinerea vreunui certificat de buna purtare conjugala.
Atunci, unde e monstrul? Ce va fi facut Naipaul diferit de atatia alti maestri ai fictiunii nascute dintr-o dureroasa realitate?!? (Ca sa ne reintoarcem in spatiul literelor mioritice, am putea sa ne intrebam, cu ce difera el, de pilda, de un G. Calinescu sau Ion Barbu.)
Adecvarea scriitorului la cutumele sociale conventionale este, cel mai adesea, imposibila. Sau aceasta e doar un alibi perfect pentru slabiciunile oamenilor mari… Dincolo de toate aceste “accidente biografice”, Pat l-a iubit sincer pe V.S. Naipaul. Ea, probabil, intelesese. Monstrul era, doar, o alta fictiune.