Morala/ de Tudor Călin Zarojanu

Și, mai la urma urmei – cum spunea buna mea doamnă profesoară de Română, Paula Litman, care la aproape 90 de ani era decisă să schimbe întregul sistem de învățământ din România, pornind de acolo de unde trebuie pornit, adică de la familie și de la grădiniță –, mai la urma urmei ce-nseamnă să ai conștiință? Sau să nu ai…

DEX-ul spune: „1. Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-și da seama; înțelegere. 3. (În opoziție cu existența, materia) Gândire, spirit. 4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită”.

Sentiment, intuiție, cunoaștere, înțelegere, spirit, responsabilitate. Câte ceva din toate. Mie, personal, ultima componentă mi se pare cea esențială și în orice caz această rubrică se bazează pe ea. Căci a ști, a intui, a înțelege – deșarte mi se par în absența asumării lor într-un concept moral. Cu greu s-ar putea nega faptul că orice animal știe unele lucruri, le înțelege, ba chiar le poate și intui în anumite limite.

Ce fel de morală? Aici, desigur, este loc de discuții nesfârșite. Ca să dau un singur exemplu, îmi amintesc cum un foarte tânăr viitor scriitor, al cărui nume n-am să-l pomenesc, din modestie, nota, odată, de mult: „A judeca o iubire cu instrumentele moralei general acceptate e ca și când ai măsura greutatea cu metrul”…

Morala cu M mare, Morala Aceea, morala ultimă și supremă e greu de definit și, oricât de rezonabil ar fi descrisă, este sigur că nu toți oamenii – și vorbesc aici exclusiv despre oameni buni, serioși și bine intenționați – ar fi de acord cu descriererea. Ar fi arhisuficient să pomenim, în treacăt, fără a comenta nicicum, subiectul căsătoriilor între homosexuali.

Dar – cum inspirat completa cineva o vorbă celebră – „Despre gusturi nu se discută. Totul e să ai măcar unul”. Deci nu Morala, dar măcar O morală. Coerentă și completă. Și respectată, desigur. Fără așa ceva, conștiința este doar o sumă de percepții.

Și ce etimologie frumoasă a oferit sugestia colontitlului acestei rubrici! Conștiință vine de la știință, care vine de la a ști. Dar nu numai atât! „Con” este un element de compunere care are semnificația „împreună cu”. Împreună cu știința, nu doar știința!

Ce-ar putea fi împreună cu știința? Simplu: acele lucruri care țin de spirit, dar nu de știință.

Aceasta este morala acestei rubrici, de sub rândurile căreia vă urez o vară frumoasă, încălzită de conștiință…