Moș Crăciun/ de Tudor Călin Zarojanu

În fiecare an, fără greș, decembrie schimbă ceva în noi. Ceva ce învăluie într-o lumină caldă (chiar dacă nu le face să dispară) deprimările, frustrările, spaimele, durerile, creditele bancare, rivalitățile, dușmăniile, crizele economice mondiale.

În fiecare an, expresia “a te bucura precum copiii” capătă consistență și se împrăștie precum o molimă de sănătate. Când se aprind luminile de sărbători în orașe, se blochează complet circulația în centru, dar, miraculos, șoferii nu se enervează. Pentru că sunt acolo exact din acest motiv! Nu puțini sunt cei care, indiferent de vreme, deschid geamul și scot capul, zâmbind, ca să vadă mai bine ghirlandele luminiscente care anunță apropierea lui Moș Crăciun. Și, de la an la an, tot mai mulți oameni țin să-și împodobească, atât cât pot, casa, balcoanele, geamurile. O!, nu, nu uit că decembrie înseamnă și o goană nebună după cumpărături, inclusiv brazi, cu cozi, agitație, uneori chiar panică. Dar, nu știu cum – oi fi eu prea emotiv? -, chiar și alergătura asta haotică are farmecul ei. Și cred că am descoperit de ce se întâmplă toate astea, de ce ne simțim altfel în decembrie. Nu numai pentru că se încheie un an și încercăm să aplicăm principiul “cele rele să se spele, cele bune să se-adune”. Nu numai pentru că ne regăsim puterea de-a ne face planuri, de-a spera că noul an va fi mai bun, mai frumos, mai fericit. Nu numai pentru că sărbătorile înseamnă “strângerea rândurilor” și ne bucurăm că ne vom regăsi – familie, prieteni – în jurul mesei, la un pahar de vorbă, și vom vorbi despre câte-n lună și în stele, până în punctul acela nostim în care vorbesc toți de-odată și e zgomot și muzică și râsete și se fac poante și se spun lucruri pe care nu le prea spunem în restul anului, inclusiv, vorba unui minunat cântec lansat recent, “Cele două cuvinte”. Nu numai pentru că ne facem unii altora cadouri. Nu numai pentru că vom petrece o noapte întreagă, ceea ce pentru mulți este un unicat de-a lungul a douăsprezece luni. Motivul profund pentru care, an după an, decembrie ne face mai buni, mai frumoși și mai sentimentali este acela că, în sinea lui, fiecare dintre noi, copil, tânăr, adult sau bătrân, crede cu tărie că vine Moș Crăciun. Și chiar vine! tczarojanu@yahoo.com TUDOR CĂLIN ZAROJANU (n. 1956) a absolvit secția de Informatică a Facultății de Matematică, Universitatea București, cu lucrarea de licență “O privire matematică asupra piesei «Romeo și Julieta»”, publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani în informatică, pe toate sistemele de calcul și în toate tipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă: cotidian, săptămânal, lunar, agenție de știri, radio, TV. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă “Viața ca troleibuz” (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia “Viața lui Corneliu Coposu” (1996, ediția a doua 2005), romanele “Reluare cu încetinitorul” (1997) și “Sfârșitul lumii” (2005), culegerea de proză scurtă “Copiii asfaltului” (2007). În prezent lucrează în TVR, fiind realizatorul talk-show-ului “În spatele ușilor deschise”, și este colaborator permanent al Ziarului de Duminică, Revistei Flacăra și Radio România Cultural.