Mos Tagarta la Securitate (I)

“Ba” si “ma”, “bai” si “mai” sunt interjectiile care agrementeaza frecvent confesiunea* generalului de securitate Nicolae Plesita. Convins ca Securitatea era “ochii si urechile poporului”, de unde si titlul marturiilor, generalul se conformeaza strict proverbului cu “Vorbeste cum ti-e vorba”.

Omul le zice ca in popor, cel de jos, de la nivelul trotuarului, cu frecvente derapari de la brau in jos.

Iata-l dezlantuit in splendorile pitorescului de Ferentari: “Se c… pe el de frica”, “Cand a fugit Pacepa, s-a c… pe el nu numai Ceausescu”, “Ba, nu-i magar ala care f…, e magar cel ce se uita pe gaura cheii”, “Da-l in p… ma-sii”, “Sa ne pupe-n c…”, “Te-am scos din c…t”!!!

Numai pudoarea exagerata l-a facut pe partnerul de dialog sa puna puncte-puncte acolo unde generalul vorbea cu gura plina.

Uneori, generalul fiind irezistibil, l-a lasat in boii lui, cu… “Te-n cur pe ma-ta”, “‘Tu-s curu’ ma-ti”, “cacaciosi”. In aceste conditii, cuvinte si expresii gen “Ba, Misule, tu esti tampit”, “dobitocul”, “Ba, da-te dracului”, “misto”, “goanga mare”, “Eram la gagici”, “Fi-ti-ar Nikolski al dracului”, “Dumnezeu’ ma-si” fac parte din langajul elevat, tovarasesc al generalului.

Evident, nu ne grabim cu concluzia neprincipiala ca limbajul, ca si stilul, e omul, poate si institutia. De vina va fi fost, poate, si anturajul.

Potrivit generalului, si Nicoale Ceausescu (l-a cunoscut bine, i-a fost aghiotant) vorbea cu “ma” si cu “ba”. ai chiar mai mult decat atat. Generalul pretinde ca l-a auzit pe Ceausescu strigandu-si tovarasa de viata, de lupta si idei, intr-un moment de tandrete, cu “Leanooo, unde esti, fa, futu-ti Dumnezeii ma-ti!” (sic!).

La nevoie, generalul se dovedea tare nu numai in cuget, ci si in simtiri.

In cazuri grele, parasea taramul diafan al vorbelor, trecea la fapte. Iata-l in actiune: “L-am prins la Cercetari penale, l-am apucat de barba si i-am tras un pumn in falca de-a ramas cu gatul stramb… Dumnezaul ma-tii, dobitocule, in timp ce tara moare de tatari, tu te ocupi de Havel? Ma, cum nu ti-a cazut, ma, o caramida in capu’ ala, ‘te-n cur pe ma-ta de buhai?!” (Generalul Plesita in dialog, de la om la om, cu Paul Goma!).

Altfel regimul, pe care generalul l-a slujit cu vorba si cu fapta, avea si pacate. Nu era el omul care sa nu le vada. Unul dintre ele: “un pacat al regimului e si asta: a facut generali dintr-o serie de tagarte. Eu aveam 32 de ani cand m-au facut general!”. Plesita dixit!

“Tagarta”, adica neam de traista. “Mitocan” ar fi fost mai exact.

*) Ochii si urechile poporului – convorbiri cu generalul Nicolae Plesita, consemnate de Viorel Patrichi, Editura Ianus Inf SRL

Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar