Moștenire cu mulți ghimpi/ de Elisabeta Lăsconi

Conacul copilăriei ca moștenire – iată un dar neașteptat din partea unei bunici pentru cele două nepoate. Dar moștenirea se dovedește un fruct cu mulți ghimpi, din orice parte caută să-l apuce nepoatele, tot de înțepături au parte, și ele trezesc amintiri dureroase. Ce aduce așadar o moștenire și ce ascunde ea: clasicul schelet din dulapul oricărei familii mult prea onorabile ca fațada arătată lumii să fie adevărată? Un dar otrăvit menit să învrăjbească pe toți membrii familiei? O cutie din care ies nenorociri mai mari sau mai mici?
Din toate câte ceva a presărat Katherine Webb în romanul “Moștenirea”, ce amintește de romanele celebre despre familii englezești, de castele ori conace pline secrete periculoase ori tenebroase, cu poveștile întinse în răstimpul a trei generații, mai ales că dramelele se succed, de la bunică la fiică și nepoată ori nepoate. Acțiunea alunecă mereu între prezent spre trecut, iar cititorul trebuie să deznoade firele poveștii peste faliile timpului.
Există așadar povestea inițială: o tânără orfană, Caroline, crescută de mătușa ei, trăiește în New York, în primii ani ai secolului XX, dar se îndrăgostește de un tânăr care a ales calea muncii și a libertății în preerie, unde își lucrează ferma. Iubirea o împinge pe Caroline să părăsească orașul monden și să trăiască în imensitatea preeriei, să îndure singurătatea și o anxietate crescândă, să resimtă frustrările unei vieți nepotrivite pentru firea și educația ei. Iar absența maternității tulbură echilibrul și așa destul de fragil.
A doua poveste se petrece în conacul Storton, primit ca moștenire de Beth și Erica, după ce se stinge bunica lor Meredith. O moștenire condiționată, căci le obligă să locuiască la conacul unde își petrecuseră verile copilăriei, dar unde nu mai revin din ziua tragediei, când vărul lor Henry a dispărut, fără să se mai știe apoi nimic despre el. Ziua își are taina ei, pe care Erica o intuiește doar, fără să-și amintească detaliile, iar Beth o ascunde.
Surorile au ales vieți diferite: Beth s-a căsătorit și a divorțat, depresia o duce la o tentativă sinucigașă, dar face eforturi disperate să-și revină pentru fiul ei Eddie, pe când Erica pare să rămână în așteptare, își schimbă des locuința și slujba. Ca soră mai mică, are afecțiune pentru Beth, s-a transformat într-un fel de păzitoare a surorii ei – singura cale prin care ar putea răsplăti grija pe care i-a purtat-o Beth încă din primii ei ani.
Stabilită la conac cu sora ei, Erica nu are astâmpăr: știe că drama surorii ei ce a dus-o în pragul morții a început în ziua tragediei. Și începe să scotocească, primul indiciu vine de la o fotografie făcută în New York de bunica lor: Caroline tânără pe atunci ține în brațe un copil și are un clopoțel. Ea găsește setul de fețe de perne, brodate cu stânjenei galbeni, din care lipsește o piesă, al treilea obiect este chiar clopoțelul din fotografie.
Alte conexiuni apar în cursul investigației făcute: Dinny, prietenul din copilăria trăia într-o familie nomadă, locuind aproape de conac, bunicul său se numea se numea Flag (adică stânjenel); o fată care lucrase ca servitoare la conac când Caroline venise după căsătoria cu lordul Calcott, susținea că auzise plângând un copil; alți servitorii au văzut-o pe Lady Caroline mergând spre pădure cu o boccea, nomazii au găsit un copil aproape de locul lor de popas.
Se împletesc astfel poveștile celor trei generații de femei – Caroline, Meredith, Beth și Erica, povestea a doi copii dispăruți din același conac, unul aproape fantomatic, iar altul fiind Henry, vărul fetelor; viața claselor sociale – lorzii englezi și nomazii poposind în pădure din preajma conacului, înalta societate din New York și fermele vestului american cu fermierii și indieni. “Moștenirea” de Katherine Webb încântă pe cititoarele romanelor semnate de Kate Morton și Diane Setterfield, ele vor sesiza și accentele sociale puternice și ambiția de a cuprinde un secol de istorie anglo-americană, din perspectivă feminină.

Katherine Webb, Moștenirea, traducere din limba engleză de Anca Buja, Editura Allfa, 2011, 432 pag.