Moștenirea lui Grigore Gafencu/ de Stelian Țurlea

Grigore Gafencu

Învățămintele istoriei

Articole, discursuri și interviuri din presa exilului

Editura Curtea Veche

“În ceea ce privește pacea europeană – scria Grigore Gafencu în publicația <<Unitatea Europei>>, în 1948 -, expusă unei certe și neîncetate amenințări, cum am putea să ne imaginăm securitatea Vestului fără existența liberă a țărilor din Est? Învățătura cea mai elocventă care se degajă din istoria secolului trecut este succesul efortului perseverent și susținut al Occidentului în vederea extinderii de la vest la est a unei ordini de drept europene. (…) Este posibil ca astăzi, atunci când evenimentele ne constrâng să facem un pas înainte pe calea organizării unitare a continentului, să abandonăm principii de drept, de securitate și de o bună politică (…) în așa măsură identificate cu concepția însăși a Europei?”

Grigore Gafencu, gazetar, om politic și diplomat, se naște în 1892 la București. După studii juridice la Geneva, obține titlul de doctor în Științe Juridice al Universității Sorbona din Paris. Este ofițer de aviație în timpul Primului Război Mondial, în cadrul unei escadrile mixte româno-franceze, fiind decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul”. După război, desfășoară o bogată activitate publicistică, ce culminează, în 1937, cu înființarea ziarului Timpul. Ca ministru al Afacerilor Străine (23 decembrie 1938 – 1 iunie 1940), rămâne fidel orientării prooccidentale a politicii românești, iar după izbucnirea războiului este un susținător al neutralității României. La începutul lui iulie 1940, este numit ministru al României la Moscova. După declanșarea războiului împotriva URSS, se stabilește în Elveția, unde publică, în 1944, lucrarea <<Préliminaires de la guerre à l’Est>>. În perioada următoare este, alături de generalul Nicolae Rădescu, unul dintre liderii marcanți ai exilului românesc. Concomitent, desfășoară o activitate publicistică intensă, atât în publicații importante din SUA, Franța sau Elveția, cât și în cele editate de emigrația română. Colaborează, de asemenea, la Radio “Europa Liberă” cu analize de politică externă. Este cunoscut și ca un militant fervent pentru unificarea europeană, participând, în numele emigrației române, la diverse manifestări și congrese pe această temă. Moare la Paris la 30 ianuarie 1957. “În anii de după 1945 – scrie Ioan Stanomir -, Grigore Gafencu întruchipează, cu elocvență și echilibru, valorile pe care exilul democratic românesc s-a întemeiat. Patriotismul lipsit de ostentație, moderația, luciditatea și viziunea politică de lungă durată sunt parte a moștenirii pe care biografia lui Grigore Gafencu o lasă celor de astăzi. Întoarcerea către Gafencu este întoarcerea către sursele unui viitor european și democratic al României.”

Ediție îngrijită de Dan Taloș. Studiu introductiv de Florea Ioncioaia.

Ronald Syme

Revoluția romană

Roma între 60 î.Hr. – 14 d.Hr.

Editura All

Cartea este un studiu celebru al unui ilustru istoric al Antichității romane, Ronald Syme, profesor de istorie romană la Oxford. Lucrarea analizează foarte amanuntit situatia politica a Romei intre anii 60 i.Hr. si 14 d.Hr., respectiv venirea la putere a lui Caius Iulius Caesar, asasinarea acestuia si preluarea treptata a puterii de catre fiul sau adoptiv, Octavianus, devenit Augustus, primul princeps din istoria Romei imperiale. Sunt prezentate evolutia gruparilor politice si de interese din aceasta perioada, organizarea de stat si institutionala care a reprezentat, in opinia autorului, o adevarata “revolutie” in istoria Romei. Traducere de Gabriel Tudor și Simona Ceaușu.