Moțiunea de cenzură - un document vag, dramatic și cu multe "locuri comune"

Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu se va confrunta vineri, la numai două luni de la învestitură, cu prima moțiune de cenzură depusă de opoziție, intitulată “Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată!”.

Documentul este vag, cu accente dramatice, cu multe locuri comune și adesea contradictoriu.

Preocupați parcă mai degrabă cu strângerea de semnături pentru depunerea acestui document, cu declarațiile care anunțau din timp inițierea acestui demers din partea opoziției și cu calculul parlamentarilor care o vor vota în plenul Legislativului, autorii moțiunii propun Parlamentului o îmbinare inedită de teme – banii pentru administrația locală, Cupru Min, UMF Târgu Mureș, șantajul la care e supus Guvernul, creșterea salariilor, reducerea CAS – construcție care are două lipsuri majore: argumentele concrete în susținerea acuzațiilor și solicitarea explicită de demitere a Guvernului.

Deși debutează în pur stil dramatic, “Opriți Guvernul șantajabil. Așa nu, niciodată!”, prin folosirea unor cuvinte cu puternică încărcătură emoțională, moțiunea se încheie moale, fără vreo cerere imperioasă privind demiterea Guvernului.

Menționând, vag, “derapajul Guvernului MRU de la angajamentele asumate inițial”, autorii moțiunii de cenzură omit să ceară demisia/demiterea/căderea Guvernului Ungureanu, ci invocă solicitarea expresă a USL, făcută președintelui Traian Băsescu, la ultima întâlnire de la Cotroceni, de a fi sprijinit un guvern care să aibă ca principală misiune pregătirea și desfășurarea corectă a alegerilor locale și parlamentare.

“Derapajul Guvernului MRU de la angajamentele asumate inițial, demonstrează justețea solicitării exprese a USL la ultima întâlnire cu domnul Traian Băsescu, președintele României, de a fi sprijinit un guvern care să aibă ca principală misiune pregătirea și desfășurarea corectă a alegerilor locale și parlamentare”, notează reprezentanții USL.

De altfel, cu excepția titlului, în textul moțiunii de cenzură depusă de opoziție este doar o dată menționată plecarea actualului guvern, deși se arată că acesta “a ratat majoritatea obiectivelor pe care și le-a propus”, “a devenit o amenințare la adresa românilor prin politicile pe care le susține” și “acționează împotriva intereselor românilor”.

Un laitmotiv al moțiunii îl constituie “șantajul” la care este supus Guvernul de către grupurile de interese în privatizarea companiilor de stat și acordarea licențelor de exploatare pentru resurse importante. La același șantaj ar fi supus Executivul de către clientela de partid pentru alocarea de fonduri importante de la buget, înainte de alegeri.

Potrivit inițiatorilor, și înființarea Facultății de Medicină și Farmacie în limba maghiară la Târgu Mureș a constituit subiect de șantaj din partea PDL pentru Guvernul Ungureanu.

Acuzația, gravă de altfel, de șantaj nu este, însă, urmată de exemple concrete, care să dea consistență susținerilor opoziției, ceea ce lasă ca aceste acuze să plutească indecis peste capetele celor care și-au asumat puterea.

Autorii documentului care va fi dezbătut vineri în plenul Parlamentului recurg la recuzita obișnuită de lozinci, golite de conținut printr-o prea frecventă folosire.

Se vorbește, astfel, despre “înrăutățirea permanentă a situației sociale și economice a țării”, despre “politicile care sărăcesc românii” și care “lovesc economia și subminează instituțiile”, despre “îmbogățirea prin fraudă a clientelei politice” și despre existența unui “jaf național în plină derulare”.

Inițiatorii apelează cu generozitate la sintagme culese din precedentele moțiuni, vorbind despre măsuri ale executivului care “afectează largi categorii sociale, precum și stabilitatea economică și socială a țării”, măsuri influențate de “șantajul unor grupuri de intrese” – neidentificate și neprecizate – despre bani alocați “clientelei de partid”, la rândul său lăsată în anonimat.

Recurgând la aceeași recuzită, semnatarii fac referire la “vânzarea frenetică a resurselor”, la faptul că “România nu are astăzi, o strategie de dezvoltare a țării”, că “Executivul nu știe ce are de facut până la momentul alegerilor”, “continuând să ia decizii împotriva românilor”.

Opoziția îl acuză pe premier că ar fi indus în eroare opinia publică privind reducerea CAS și că anunțul în acest sens al lui Mihai Răzvan Ungureanu ar fi fost doar un mesaj de încurajare către mediul privat.

Citind, însă, declarația inițială a prim-ministrului referitor la acest subiect, se pot observa cu ușurință elemente de relativitate, trecute cu vederea de inițiatori. “Am în vedere scăderea CAS, sigur pentru angajați, poate și pentru angajatori, într-o marjă de 3 până la 5 la sută, în funcție de capacitatea noastră de a ne permite așa ceva, care ține de felul în care există bani la buget, și externă, în funcție de condițiile de mediu economic și financiar”, spunea premierul.

Semnatarii moțiunii interpretează, la fel, în tușe groase, și precizările ulterioare ale șefului Guvernului privind afirmațiile sale referitoare la reducerea CAS. “Am simțit nevoia unui mesaj de încurajare către mediul privat, fără a spune că acest lucru se va întâmpla peste noapte. Am spus că mă interesează acest lucru, dar nu am dat un termen”, arăta Ungureanu. Suficient ca autorii documentului să conchidă:

“CAS nu a scăzut, iar premierul a anunțat deja că aceasta a fost doar «un mesaj de încurajare către mediul privat»”.

În textul moțiunii de cenzură se mai arată că “salariile nu revin la nivelul de dinainte de tăierile din 2010, pentru că veniturile bugetare nu s-au strâns în ritmul anticipat iar fraudarea fondurilor publice si evaziunea fiscală continuă”.

Anunțul, care pare să nu lase loc de niciun dubiu că bugetarii și-ar mai putea vedea reîntregite salariile în luna iunie, pare, însă prematur atât timp cât până în iunie, când se preconizează o astfel de măsură, mai este.

Într-o frază este expediat și subiectul UMF Târgu Mureș, pentru care reprezentanții opoziției au consumat, însă, zeci de ore de declarații politice și intervenții televizate.
“Guvernul a cedat șantajului PDL și a încălcat principiul autonomiei universitare în cazul UMF Târgu Mureș – o decizie care readuce în România teme ale trecutului”, scriu autorii textului, scurt și fără alte argumente.

Câte o frază alocă inițiatorii și pentru subiectele “absorbție de fonduri europene” și “susținere a IMM-urilor”, suficient, în opinia acestora, pentru a bifa interesul și preocuparea pentru aceste domenii.

În moțiune se face, printre altele, referire la păstrarea în funcție a șefului ANAF, Sorin Blejnar, în pofida faptului că acesta a ratat total obiectivul combaterii evaziunii fiscale, semnatarii moțiunii de cenzură omițând să “updateze” documentul, în condițiile în care Blejnar a fost demis din funcția pe care o ocupa.

Capitolul referitor la “Privatizările din care nu câștigă nici statul, nici economia, doar clientele politică” menționează, însă, o privatizare care în cele din urmă nu s-a realizat, cea a Cupru Min, un acord petrolier de concesiune către compania americană Chevron, pentru explorare-dezvoltare-exploatare a gazelor de șist în Dobrogea și subscrierea pe bursă a acțiunilor Transelectrica.

Inițiatorii admit, însă, că, în cazul Chevron, “această moțiune dorește să sancționeze în primul rând lipsa de transparență din acest proiect”, deși, anterior susțineau că acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de șist au fost acordate în condițiile în care “nu existau studii și nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condițiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice”.

În ceea ce privește Cupru Min, se arată că eșecul privatizării nu exonerează cu nimic Guvernul de erorile comise în procesul de privatizare, ci, dimpotrivă, este încă o dovadă a iresponsabilității cu care executivul abordează chestiunea privatizării resurselor solului românesc, fără să se arate în ce fel clientela politică ar fi beneficiat de o astfel de privatizare.

Referitor la acest subiect, cei care semnează moțiunea se păstrează în același registru, spunând despre Bayfront Capital Partners, care urma să preia cel mai mare producător de cupru din România, că este o firmă de investiții “cu câteva birouri închiriate”, “fiind limpede că firma canadiană nu avea capabilitatea tehnică, financiară și umană necesare”.

“Dat fiind profilul de activitate al Bayfront Capital Partners, care dispune de o mână de oameni, este greu de crezut că a cumpărat Cupru Min în nume propriu. Există și suspiciunea că Roman Copper Corp voia să cumpere Cupru Min pentru a o vinde ulterior unui terț, la o sumă de câteva ori mai mare”, conchid inițiatorii moțiunii.

Un alt subiect dezbătut în moțiunea de cenzură este cel privind “banii pentru clientele de partid”, opoziția referindu-se, în fapt, la Hotărârea Guvernului privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale.

Amintind de replica deja celebră a edilului sectorului 5, Marian Vanghelie, cei care au redactat moțiunea arată că “fondul de rezervă, care este trebuie utilizat numai pentru gestionarea riscurilor și situațiilor neprevăzute”.

“Banii publici ai României sunt folosiți de Mihai Răzvan Ungureanu cu încălcarea legii pentru a cumpăra sprijinul unor președinți de CJ și primari PDL, UDMR, UNPR prin plăți directe”, susțin semnatarii moțiunii.

În opinia acestora, această hotărâre, “ilegală și imorală” dă “dovada iresponsabilității sale bugetare, în disprețul cetățenilor cărora le cere să facă sacrificii și în divorț chiar față de propriile sale angajamente în fața organismelor financiare internaționale, respectiv a FMI și a Comisiei Europene”.

Argumentând că “fondul de rezervă este la dispoziția Guvernului, dar nu la bunul său plac”, inițiatorii sunt de părere că Guvernul “își fură singur căciula și astfel ne păcălește pe noi toți”.

“Guvernul Ungureanu a obligat multe ministere să renunțe la o parte din alocările bugetare, să verse banii în fondul de rezervă și de acolo aceștia au luat destinații electorale”, este o altă afirmație cuprinsă în textul moțiunii, rămasă la acest nivel, fără se se menționeze în ce au constat presiunile Executivului și ce ministere au cedat acestor constrângeri.

Opoziția informează, pe de altă parte, că “numai de pe piața externă MFP s-a împrumutat de 2,25 miliarde dolari și de pe piața internă intenționează să completeze această finanțare cu noi împrumuturi pentru constituirea unui fel de fond de rezervă alternativ de până la 4 miliarde de euro”, existând “riscul uriaș ca banii respectivi să fie folosiți în scop electoral”. În final, autorii documentului admit că acest al doilea fond de rezervă “a fost convenit cu organismele internaționale ca un fel de mecanism de protecție”.

Toate acuzațiile cuprinse în textul moțiunii de cenzură rămân în zona suspiciunilor, a supozițiilor și a întrebărilor retorice: “Oare Guvernul MRU se împrumută pentru a cheltui în alegeri, facând un soi de inginerie financiară care ne va îngreuna deficitul acestui an și datoria în anii care vin? (…) O altă întrebare pertinentă este ce face FMI și Comisia Europeană? De ce nu dau peste mână Guvernului? De ce îl obligă să se împrumute preventiv, dar apoi îl lasă să cheltuiască acești bani pentru pomeni electorale la primăriile puterii?”.

Reprezentanții USL susțin, totodată, că “această realocare politicianistă de resurse din fondul de rezervă este în evident divorț cu angajamentul de organizarea corectă a alegerilor pe care și l-a asumat Guvernul MRU și pe care USL, cu bună credință, l-a creditat la învestitură”.

În final, opoziția invită la votarea moțiunii de cenzură, menționând, pentru prima dată în cele 15 pagini ale documentului, necesitatea demiterii Guvernului.

Textul moțiunii de cenzură dă impresia că a fost elaborat sub imperiul momentului, expediat rapid, probabil din dorința de a contabiliza capete de acuzare cât mai variate și este greu de crezut că, la dezbaterile din Parlament, pozițiile pe care le vor exprima susținătorii, dar și opozanții săi, vor fi mai consistente.